Slow food, desigur, dar și Slow sex, Slow money și Cittaslow. Pe scurt, încetineala ca stil de viață și cod moral, într-o epocă, secolul XXI, care este din ce în ce mai rapidă. Acesta este obiectivul „Slow. Încetinește pentru a trăi mai bine” de Sylvain Menetrey, jurnalist de costum și cultură, e Stephane Szerman, filozof, psihoterapeut și coach, publicat de Egea.
Un ghid pentru descoperirea unei realități din ce în ce mai importante, bazat pe câteva puncte fundamentale: a fi sensibil la anotimpuri, a recăpăta conștientizarea distanțelor, a dezvolta cunoașterea produselor și a mediului în care trăim, pe scurt, trăind într-un ritm natural. , în timp ce totul depășește pragul în care accelerația, considerată mult timp sinonimă cu progresul și bunăstarea, devine toxică, cu consecințe negative asupra condițiilor noastre de viață.
„Suntem în prezența – scrie Domenico De Masi în eseul care introduce cartea – a unei noi paradigme post-industriale, a unui nou model de viață, spre deosebire de cel industrial al galaxiei rapide care a dominat timp de două sute de ani. , un model necesar recuperării simțului lucrurilor, gândurilor, sentimentelor și alimentat de cultura lenții înțeleasă ca o atitudine dulce față de viață și plăcerile ei infinite”.
Este o serie de mișcări născute din reacție: de la Slow Food, de fapt, fondată la sfârșitul anilor XNUMX de Carlo Petrini, actualul său președinte, la Cittaslow, născut tot în Italia, la sfârșitul anilor XNUMX, la inițiativa unor primari. (Greve in Chianti, Orvieto, Bra, Positano) care au dorit să aplice principiile Slow în centrele urbane, pentru a întări democrația locală, a îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor și a promova propriile particularități, tot în acest caz în opoziție cu viteza care distinge metropola.
În jurul acestor mișcări se învârte o galaxie de altele, mai recente și mai puțin structurate, de la Slow Money (al cărui scop este să catalizeze investițiile în proiecte legate de producția locală de alimente ecologice și se încadrează pe urmele finanțării etice) la Slow Education (născut pentru a încuraja un educație mai personalizată, care să țină cont mai mult de ritmurile și atitudinile fiecărui elev), trecând prin Slow Tourism, Slow Sex, Slow Management, Slow Design, Slow Book, Slow Media și altele.
„Dar”, se întreabă cei doi autori, „oare suntem gata să încetinim, să renunțăm la această viteză pe care o acuzăm de tot răul, să stingem toate aceste jucării tehnologice care ne însoțesc?”.
