Există câteva soluții pentru a te elibera cât mai repede posibil gaz rusesc: exploatarea integrală a capacității de stocare, modernizarea conductelor de gaze existente (cum ar fi TAP) și instalații noi de gaz natural lichefiat. Aceasta este ceea ce reiese dintr-o analiză a CDP intitulată „Securitatea energetică: ce perspective dincolo de urgență?” care analizează situația italiană și identifică posibile alternative viabile de înlocuire a importurilor de gaze din Rusia.
Contextul internațional a readus problema sănătății în centrul atenției securitate energetică, între dependența de țări străine și impuls pentru tranziție. Italia se numără printre țările europene cele mai dependente de sursele de energie din străinătate, în principal din cauza ofertei limitate de resurse naturale: aproape trei sferturi din materii prime provin din țări terțe (73% față de media UE de 57%). Dar, mai presus de toate, oferta italiană este foarte concentrată într-un număr limitat de țări caracterizate de profiluri de risc geopolitic ridicat.
De-a lungul anilor, însă, dependența italiană a scăzut treptat datorită progreselor în domeniul eficiența energetică e energiile regenerabile. Cu toate acestea, economia noastră este încă puternic dependentă de țări străine, în special de Rusia. Și odată cu războiul din Ucraina și poziția italiană, cum ne putem detașa rapid de această dependență mai ales cu riscul ca Moscova să-și închidă robinetul?
Securitatea energetică: trei moduri de a depăși situația de urgență
CDP identifică trei căi viabile: exploatarea completă a capacității de stocare pe termen foarte scurt; modernizarea capacității de transport a conductei Trans-Adriatic Pipeline (TAP) și creșterea utilizării eficiente a conductelor din Africa de Nord; noi instalații de gaz natural lichefiat pentru a permite o remodulație a importurilor pe termen scurt și mediu. La aceste opțiuni se adaugă necesitatea de a accelera tranziția către un sistem mai eficient și mai puțin dependent de combustibilii fosili, cu accent pe energiile regenerabile.
Pe termen lung, explică raportul, actualele balanțe energetice și geopolitice s-ar putea schimba, iar unele țări ar putea trece de la importatori neți de energie la exportatori. Cu toate acestea, grație poziționării strategice și îmbunătățirii rețelelor și porturilor, țara noastră ar putea fi candidată pentru a deveni un hub de acces la gaze naturale și, în viitor, și la hidrogen, acționând ca o punte între cele două țărmuri ale Mediteranei și recâştigând acea centralitate pe care i-au atribuit-o întotdeauna poziţionarea geografică şi istorică.
