Observatorul Național al Sănătății din Regiunile Italiene al Universității Catolice a evidențiat recent problema inegalități în sănătate, determinată de factori legați „de contextul” în care trăiesc cetățenii și „de indivizi” înșiși și capabili să genereze decalaje semnificative în populația italiană, inclusiv în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate.
PRINCIPALI FACTORI
Potrivit Observatorului, inegalitățile sunt determinate de resursele puse la dispoziția Serviciului Național de Sănătate, de organizarea acestuia, de gradul de urbanizare și de capitalul social al teritoriului de reședință. Aceste factori, indicați ca factori legați de context, se suprapun cu factori individuali, atât de natură biologică (de exemplu, moștenire genetică, gen, vârstă), cât și de natură socio-economică (de exemplu, venit, calificare educațională, profesie).
INEGALITATI DE SĂNĂTATE
Speranța de viață, mortalitatea prematură, prezența afecțiunilor cronice reprezintă efectul combinat al factorilor indicați anterior și ne permit să avem o imagine generală a teritoriului național. Datele din 2017 raportate de Observator indică faptul că, în timp ce în Campania bărbații și femeile trăiesc în medie 78,9 și 83,3 ani, în provincia autonomă Trento bărbații ajung la 81,6 ani, în timp ce femeile 86,3. În general, Nord-Estul înregistrează o supraviețuire mai mare (speranța de viață a bărbaților și femeilor egală cu 81,2 și 85,6 ani) comparativ cu Sud (speranța de viață a bărbaților și femeilor egală cu 79,8 și 84,1 ani). Florența este cea mai longevivă provincie (84,1 ani în speranța de viață; cu 1,3 ani mai mult decât media națională), în timp ce Caserta și Napoli au o speranță de viață cu peste 2 ani mai mică decât media națională (date 2016). Campania, Sicilia, Sardinia, Lazio, Piemont și Friuli reprezintă și regiunile cu valori ridicate ale mortalității premature, înregistrând numeroase decese evitabile între 2004 și 2013.
GAPUL SOCIAL
Un italian poate spera să trăiască până la 77 de ani dacă are un nivel scăzut de educație și 82 de ani dacă are o diplomă, în timp ce italiencele pot viza 83 și, respectiv, 86 de ani (date 2012). Prevalența persoanelor cu cel puțin o boală cronică gravă în grupa de vârstă 25-44 de ani este de 5,8% în rândul celor cu studii scăzute și de 3,2% în rândul absolvenților de facultate. Acest decalaj ar părea să crească odată cu vârsta, între 45-64 de ani procentele ajungând la 23,2% și 11,5%. Printre celelalte date raportate de Observator mai constatăm că obezitatea afectează 14,5% dintre persoanele cu studii scăzute, în timp ce procentul scade la 6% printre cei mai educați. Mai mult, a avea părinți absolvenți contribuie și la influențarea sănătății copiilor lor: 20% dintre copiii femeilor absolvente sunt supraponderali, dar acest procent se ridică la 30% atunci când mama are o calificare educațională scăzută.
INEGALITATI IN ACCES LA SERVICII
În țara noastră, cetățenii renunță adesea la tratament sau la serviciile de sănătate din cauza imposibilității achitării biletului pentru serviciu: împrejurare care afectează negativ posibilitatea prevenirii unei boli sau diagnosticării prompte a acesteia. Observatorul evidențiază, și în acest caz, ponderea datorată decalajului social, raportând că „la grupa de vârstă 45-64 de ani, renunțarea la cel puțin un serviciu de sănătate este egală cu 12% în rândul celor care au absolvit școlarizarea obligatorie și 7. % dintre absolvenți. Retragerea din motive economice în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educație este egală cu 69%, în timp ce la absolvenți această cotă se oprește la 34%”.
CONCLUZII
Serviciul nostru Național de Sănătate, de natură universalistă, se confruntă cu o cerere mare de sănătate caracterizată de cronicitate și polimorbiditate, ținând cont de resursele economice limitate. Lupta împotriva inegalităților rămâne, așadar, un obiectiv care trebuie urmărit prin inițiative care vizează îmbunătățirea capacității culturale în ceea ce privește sănătatea și stilul de viață și îmbunătățirea accesului la îngrijire prin asigurarea unui sistem mai sustenabil, de exemplu prin crearea de rețele a structurilor spitalicești și teritoriale și verificarea adecvării serviciile oferite, îmbunătățind astfel un sistem de sănătate care, înregistrând o diferență de 6,6 puncte procentuale între cei mai puțin educați și cei mai educați din punct de vedere al inegalităților, rămâne pe locul doi după Suedia.
sursa: i-com.it
