Pe reforma pensiilor confruntarea dintre guvern si sindicate continua. Partidele s-au întâlnit marți pentru ultimul dintre mesele tehnice, care va fi urmat de un summit politic săptămâna viitoare în prezența ministrului Economiei, Daniele Franco, și a celui al Muncii, Andrea Orlando. Scopul este de a schimba Reforma Fornero pentru crește flexibilitatea la ieșire, așa cum cer de ani de zile reprezentanții muncitorilor, fără a pune însă în pericol bugetul public.
Să vedem care sunt pozițiile pe masă.
Reforma pensiilor 2022: propunere de avans de trei ani cu recalculare completă
Ideea despre care s-a vorbit cel mai mult timp implică scăderea vârstei de pensionare de la 67 la 64 de ani păstrarea cerința de contribuție la 20 de ani. Pentru a profita de această posibilitate, totuși, ar trebui să acceptăm recalcularea intregii pensii cu metoda contributiva, care ține cont doar de contribuțiile plătite în timpul vieții profesionale și deci este mult mai puțin avantajos decât salariul, în care punctul de referință este în schimb ultimul salariu (de obicei cel mai mare din carieră). Bazat pe reforma Dini (nu la Fornero), astazi cei care se pensioneaza si au inceput sa lucreze inainte de 1995 se gasesc un cec calculat cu metoda mixta: salariu pentru contributii pana la 95 si contributiv pentru cele de la 96 incoace.
Poziția lui Draghi și cea a sindicatelor
Propunerea de avans de trei ani împotriva unei recalculări complete este susținută de premierul, Mario Draghi, pentru că nu modifică echilibrul finanțelor publice și ar obține, fără îndoială, undă verde de la Comisia Europeană.
Sindicatele sunt de opinie contrară, considerând ipoteza „inacceptabilă” deoarece presupune o reducere foarte grea a pensiei: până la 30% din cuantum, penalizare similară cu cea prevăzută de Opțiunea femeie. Cgil, Cisl și Uil fac așadar presiuni pentru o ieșire cu 41 de ani de contribuții indiferent de vârstă, dar executivul a respins deja propunerea.
Reforma pensiilor 2022: o ipoteză de compromis
O ipoteză de compromis își face drum de câteva zile. Ideea ar fi menținerea avansului de trei ani (de la 67 la 64 de ani) cu cerința de contribuție stabilă (minim 20 de ani), dar în fața unei reduceri mult mai cuprinse a pensiei de 30%. Pedeapsa maximă ar fi de 3% pentru fiecare an în avans (deci nu mai mult de 9%) și ar afecta doar partea salarială a pensiei (care astăzi, în medie, cântărește 30% pe indemnizație).
În plus, acest canal de ieșire nu ar fi utilizabil în cazul unei pensii prea scăzute: de fapt, pentru a putea părăsi munca, indemnizația acumulată ar trebui să depășească pensia socială de un anumit număr de ori. Este același mecanism deja preconizat și pentru „cotizatorii puri”, cei care au început să lucreze după 1995 și astăzi se pot pensiona la 64 de ani doar cu un cec de minim 1.310 de euro, egal cu de 2,8 ori minimul. Acest multiplu este considerat prea mare de către sindicate, dar guvernul ar putea fi de acord să-l coboare dacă decide să adopte această soluție și pentru cei din sistem mixt. Până în prezent, aceasta pare a fi cea mai promițătoare modalitate de a ajunge la un acord privind reforma pensiilor.
