„Numai în Italia considerentele venite de la instituțiile europene ocupă pagini întregi de ziare, în timp ce alte țări sunt mult mai obișnuite să accepte sugestii și apoi să facă ce consideră de cuviință fără a crea o psihodramă națională”. A spus premierul în această dimineață Matteo Renzi, vorbind cu Parlamentul înainte de summitul european programat săptămâna viitoare la Bruxelles.
În special, potrivit premierului, „discuția pe virgule pe care o avem în Italia în acest moment” cu privire la conturile publice este semnificativă, „având în vedere faptul că Italia este țara cu cea mai semnificativă cale de coborâre a deficitului și, în comparație cu alte țări care sunt întotdeauna citate ca puncte de referință pentru creștere, are un deficit care este mai mic de jumătate. Una este să obții rate semnificative de creștere cu un deficit de 2,4%, alta cu 5,1%: orice referire la Spania este pur intenționată".
Singurul punct pozitiv „pe care l-am văzut în ultimele luni – a continuat Renzi – este repararea numirea la Roma din 25 martie 2017 ca dată finală a unei călătorii fără precedent: la 60 de ani de la semnarea Tratatelor de constituire a comunităților europene, cele 27 de țări se vor întâlni în Orașul Etern și vor încerca să-și imagineze un viitor. Este o întâlnire de mare importanță, poate fi o cotitură crucială, decisivă. Propunerea mea este ca grupurile parlamentare, în formele și autonomia pe care le consideră adecvate, să ajute, așa cum a făcut Parlamentul de la Strasbourg, fără distincție, să lucreze împreună pe baza unor propuneri concrete și a unui ideal comun”, în perspectiva Romei.
Cât despre întrebarea de migranți, pentru premier „este esențial ca Italia să fie promotoarea unei poziții foarte dure față de acele țări care au primit o mulțime de fonduri și în această fază se disociază de angajamentele asumate oficial privind relocarea. În acest punct, aș dori ca mandatul să fie puternic și cât mai larg posibil, nu doar cel al majorității. Bugetul UE va trebui să se refere la cei care spun nu și da relocarii”.
Renzi nu a cruțat un atac general asupra politicile Uniunii Europene, al cărui „răspuns la crizele internaționale pare a fi caracterizat de o imobilitate frenetică”. În sfârșit, pe Brexit, „avem foarte clar că dezbaterea despre articolul 50 din Tratatul de la Lisabona nu poate ține instituțiile nemișcate încă un an. Dacă de acum și anul viitor dezbaterea ar fi doar pe articolul 50, mai mult timp ar fi aruncat într-un moment istoric în care nimeni nu are timp de pierdut. Trebuie să punem la punct o strategie diferită, foarte dificilă: este vorba de a ne imagina un drum fără precedent”.
