Un antreprenor din Sud care este emblematic pentru existența unui Sud diferit, unul care nu este patronaj, ci proiectat pe piețele internaționale. Vincenzo Boccia l-a învins pe emilian Alberto Vacchi, care reprezintă, de asemenea, cel mai bun al companiei medii italiene capabilă să crească prin inovație tehnologică și exporturi. Bătălia pentru președinția Confindustria, dacă pe de o parte a adus două personalități excelente să se confrunte, pe de altă parte a scos la iveală unele neajunsuri ale sistemului electoral care nu au permis o discuție deschisă și profundă a programelor diverși candidați, și care probabil ar trebui să fie revizuiți și pentru a preveni sponsorizări sau promisiuni de funcții în schimbul voturilor.
Puterea inovatoare a lui Boccia va fi evaluată în săptămânile următoare, când va fi prezentat programul și echipa care va trebui să-l sprijine în conducerea asociației. Mulți susțin că antreprenorul din Salerno, datorită asocierii îndelungate cu conducerea de vârf a Confindustria, reprezintă o linie de continuitate cu actuala președinție a lui Giorgio Squinzi și cu cea a Emmei Marcegaglia, acum președinte al ENI și Luiss. Însă evenimentele trecute ale Confindustria au dat adesea puține satisfacții nașilor reali sau presupuși ai noilor președinți care, odată în funcție, au început să gândească singuri.
Dincolo de jocurile de palat care alimentează bârfele, dar în realitate au o pondere limitată asupra alegerilor politice, Boccia se confruntă cu trei mari probleme pe care va trebui să le facă față imediat cu noi metode și determinare față de trecut.
Prima se referă la noile reguli ale relaţiilor industriale. Dacă ultimii trei președinți, Montezemolo, Marcegaglia și Squinzi, nu au făcut pași decisivi înainte în acest domeniu, nu se datorează doar opoziției uniunii, ci și diviziunilor din cadrul lumii Confindustria. Tocmai micii antreprenori sunt cei care văd în contractul național un bastion împotriva amestecului sindicatelor din fabrică și au fost până acum susținători ai sistemului actual. În timpul campaniei electorale, Boccia a părut foarte hotărât asupra necesității de a încuraja negocierea companiei în orice mod în care creșterea salariilor poate fi mai bine corelată cu productivitatea.
Acum, tocmai pentru că este un mic om de afaceri, va trebui să-și convingă colegii să îmbrățișeze un nou sistem de relații cu angajații săi bazat mult mai mult pe meritul individual și mai puțin pe colectivul clasist. Metalurgiștii deschid o nouă cale, dar imediat după aceea Confindustria va trebui să negocieze noi reguli pentru toate categoriile și, dacă nu reușește, va deschide calea intervenției guvernamentale care, prin noile legi privind reprezentarea și primatul negocierii companiilor, urmărește să finaliza revoluția muncii inițiată cu Jobs Act.
Dar acest pas necesită o schimbare culturală profundă și aceasta este a doua mare provocare a noului președinte. Dacă antreprenorii vor cu adevărat să fie o parte importantă a noii clase conducătoare, ei nu numai că vor trebui să se schimbe, ci vor trebui să contribuie și la stoparea derivei anti-piață care cucerește mase mari ale populației care cred că multe drepturile revendicate cu voce tare nu corespund atâtea îndatoriri față de restul comunității. În aceste domenii este nevoie de o asociere mult mai activă a antreprenorilor în diversele domenii ale educației, patrimoniului cultural și în contrast cu încălcările iluzorii ale principiilor de bază ale economiei.
În cele din urmă, noua echipă Confindustria va trebui să se ocupe mai mult de problemele politice majore care alimentează temerile oamenilor. Nu este vorba de a fi mai mult sau mai puțin pro-guvernamentali, dar trebuie să facem mai mult despre problemele de securitate, despre cele europene (nu doar economice, ci și despre imigrație), despre explicarea problemelor, dar și a avantajelor globalizării. Chiar și mai general, o poziție decisivă nu poate fi omisă de reprezentanții afacerilor în probleme cruciale precum rătăcirea „naționalismelor” care au făcut atâtea pagube în trecut când s-au impus și datorită conviețuirii industriașilor.
Renașterea Confindustria, pe măsură ce rolul central de gestionare a contractelor sindicale naționale se diminuează, nu trece prin întărirea rolului de lobby așa cum cred mulți, nici prin creșterea serviciilor ce trebuie prestate membrilor. De altfel, lobby-ul central este imposibil din cauza intereselor conflictuale care există între categorii, în timp ce serviciile, la nevoie, vor fi asigurate de asociațiile locale. Ceea ce va trebui consolidat este reprezentarea politică și culturală, capacitatea de a elabora studii și propuneri de discutat în forurile internaționale și de a sprijini reformele corecte ale sistemului nostru economic și instituțional. Boccia a spus adesea că este „obsedat de creștere”. Destul de bine. Dar astăzi redresarea dezvoltării depinde în primul rând de schimbarea mentalității țării și de ridicarea nivelului ei de eficiență. Va dura timp? Poate, dar important este să iei imediat calea cea bună.
