După ce am citit și recitit cu atenție textul original al Acordului dintre Ministerul Dezvoltării Economice și Rai pentru concesionarea serviciului public de radio și televiziune (titlul original) putem acum să facem câteva considerații pe fond. Să le vedem pe cele mai importante. Prima cu caracter general: fără a aduce atingere principiului că Rai prestează un serviciu de interes colectiv și, ca atare, este menținut în rezerva exclusivă a statului, chiar dacă perioada de referință se reduce de la douăzeci la zece ani.
Pare puțin dar nu se compară cu când și cu cei care, până de curând, credeau că Concesiunea ar putea fi scoasă la licitație printre diverșii subiecți direct interesați în furnizarea „serviciului public de radio și televiziune”. A doua se referă la publicitate: și noi am scris și ne-am temut că ar putea fi introdusă o nouă limită a aglomerației de reclame cu un alt criteriu de distribuție care, dacă ar fi aplicat, ar fi putut duce la o pierdere estimată la aproximativ 100 de milioane de euro pe an. La art. 9 din text, în schimb, se referă la actualele articole 37 și 38 din Legea Integrată a serviciilor audiovizuale, lăsând efectiv neschimbate schemele de distribuție.
Inovațiile care par a fi cele mai semnificative se regăsesc în lectura verticală a textului. Acolo unde, de exemplu, (la paragraful 5 al articolului 1) sunt introduse principiile eficienței și competitivității, criterii esențiale tipice ale unei companii industriale normale care concurează pe piață. Aceeași interpretare abordează problema redefinirii ziarelor, a numărului de rețele de interes general, a poziționării în oferta multimedia. Aceasta este o noutate culturală importantă: până acum veniturile din funcția legislativă de care s-a bucurat Rai sunt rediscutate în cadrul controlului de calitate: dacă funcționează, vă plătesc, altfel plecați acasă, așa cum ar trebui să fie normal. conditiile industriale.
Pilonii pe care se sprijină această observație sunt noul contract de prestări servicii care va trebui stipulat după Convenție și taxa. Cu privire la primul punct vor fi încă multe de discutat, unde la fiecare cinci ani vor trebui fixate liniile directoare privind „conținutul obligațiilor ulterioare ale serviciului public de radio și televiziune multimedia definite în raport cu dezvoltarea piețelor, tehnologice. progresul și nevoile în schimbare culturale, naționale și locale” (art.6.4). in ceea ce priveste onorariul, noutatea este categoric semnificativa: aceasta va fi supusa in fiecare an unei verificari a „realizării obiectivelor de eficienta si rationalizare indicate in contractul national de servicii”.
Am mai scris că taxa de licență ar trebui să reprezinte o sursă de încredere pe care să te bazezi pentru a gestiona orice plan industrial capabil să depășească 12 luni. Până acum s-a întâmplat ca, la fel ca anul trecut, măsura cotizației să fie folosită mai mult ca club politic decât ca instrument financiar. Readucerea la criterii de eficiență pare, așadar, fără îndoială pozitivă: în ochii celor care o plătesc, se crede că taxa este utilă dacă se plătește în schimb un anumit serviciu, în caz contrar se reduce. În acest context, se reafirmă principiul contabilității separate în ceea ce privește resursele de închiriere și publicitate.
Același raționament este valabil și pentru problema rețelelor și a ziarelor. Despre asta vorbim de ceva vreme (vezi planul anterior Gubitosi) dar pana acum fara rezultat. Acum nu mai este un simplu proiect de firmă, ci o prevedere cu putere de lege: prevede „Remodularea numărului de canale negeneraliste... și redefinirea numărului de titluri” (articolele 1, 6 și 7) cu obiectivul de eficientizare a costurilor și de îmbunătățire a resurselor interne. Nimic de reproșat, cu siguranță este o intenție excelentă. Acum nu mai există nicio îndoială că calitatea canalelor tematice oferite de Rai este dezechilibrată în ceea ce privește raportul produs/cost/beneficiu într-un context de piață în care publicul este din ce în ce mai orientat către alte tipuri de alegeri. Toată lumea pare să fie de acord asupra numărului de publicații: este nevoie urgentă de o restructurare eficientă și funcțională și de o solicitare de informații capabile să concureze cu oferta online.
Ajungem acum la o problemă despre care am scris mult: inovația tehnologică. Arta. 4 din Convenție se ocupă de infrastructuri și sisteme și raportează direct la Rai Way. Textul pare să dorească să se îndrepte spre două versiuni: prima este evoluția legislației naționale, europene și internaționale. Citim, printre rânduri, viitoarea modificare privind digitala terestră în urma aplicării prevederilor comunitare privind 700 Mhz. În acest sens, chiar ieri am aflat că textul care va merge la vot în luna mai la Bruxelles vorbește despre oprirea TDT până în 2030. Al doilea în schimb (art. 4.3) pare să dorească să dea undă verde corporațiilor. fuziuni pe turnurile de transmisie unde citim că „se poate avea în vedere construcția de sisteme partajate cu alți operatori de televiziune și telecomunicații”. Nu se vorbește mai mult, dar ne putem aminti de interviul nostru cu subsecretarul Giacomelli când acesta a amintit că inițiativa în acest sens este în mâinile companiilor.
Acum meciul trece la Comisia Parlamentară de Supraveghere pentru un aviz obligatoriu, dar fără caracter obligatoriu. Este o chestiune de a înțelege ce linii directoare vor apărea și cum vor fi încorporate în Contractul de servicii. În Viale Mazzini, mereu cu voce joasă, cineva comentează: „s-ar fi putut și mai rău”.
