Folosit pentru prima dată de Enrico Berlinguer în anii '70 la momentul „compromisului istoric” și reluat în următoarele decenii, în al treilea mileniu acest cuvânt pare să fi devenit tabu. Cel puțin pentru presa și opinia publică italiană, care, chiar și într-o fază ca aceasta, în care guvernul interimar condus de Monti își strânge mult cureaua, ar putea să o tezaurizeze. Sau ar trebui, conform ziarului francez Le Monde, care a încredințat analiza întrebării doi profesori italieni, Caterina Froio și Pietro Castelli Gattinara, doctoranzi în Științe Politice și Sociale la Institutul Universitar European din Florența.
Cuvântul magic este "austeritate", iar absența ei în limbajul ziarelor și al emisiunilor de televiziune a atras atenția chiar și dincolo de Alpi. „Să analizăm manevra economică a guvernului: despre ce vorbim?” întreabă cei doi profesori într-un editorial publicat astăzi în Le Monde.
„Vorbim despre o serie de reforme pe care noul guvern a fost nevoit să le lanseze sub presiunea piețelor și a instituțiilor internaționale – susțin Froio și Castelli Gattinara -. Nici mai mult, nici mai puțin decât ceea ce sa întâmplat deja în Grecia, Spania sau Irlanda. Acestea sunt fără echivoc cele acum celebre 'masuri de austeritate' invocat de Franța și Germania și susținut de Barroso și Van Rompuy, precum și de foștii premieri Papandreou și Zapatero”.
Dar aruncând o privire la ziarele italiene, nu există nici urmă de austeritate sau de austeritate. Este scris despre „pachete de reforme structurale”necesar si inevitabil. Și, prin urmare, în mistificarea terminologică, ceea ce era folosit în mod regulat pentru a descrie situații grecești sau spaniole este acum „deghizat”, numindu-l cu alte nume: reforme, măsuri de restructurare, pachetul de salvare a Italiei.
Dar dacă este același lucru, de ce folosiți cuvinte diferite? „O analiză atentă a presei străine din 4 și 5 decembrie – spun cei doi cărturari florentini – ne-a obligat să facem această reflecție. În timp ce toată lumea, chiar și ziarele noastre, au fost de acord în scoate în evidență lacrimile, oricât de inexplicabile, ale ministrului Forneroau apărut totuși diferențe teminologice notabile în tratarea știrilor despre manevra Monti”.
De altfel, La Repubblica a titrat: „Manevra: pensii strânse, Irpef neschimbat” iar Corriere della Sera a relansat „Stretta pensioni. Super taxa pe case. Nu crește Irpef, super-tăieri la politică”, sau din nou La Stampa: „Iată decretul „salvați Italia”, pensii, TVA, reduceri la politică, locuințe. Toate măsurile punct cu punct. În timp ce Le Monde a scris: „Le gouvernement italien adopte un nouveau plan d'austerité”, The Guardian: „Cabinetul italian se pregătește să adopte măsuri de austeritate”, BBC: „Noile planuri de austeritate ale Italiei au fost de acord”, iar Wall Street Journal: „Monti dezvăluie planuri de austeritate”.
„Presa italiană – se scrie în Le Monde de astăzi – ce a făcut în științe sociale se numește „încadrare”, sau a proces de influenţare selectivă a percepţiei semnificaţiilor pe care un individ le acordă cuvintelor sau frazelor, într-un mod care încurajează anumite interpretări și le descurajează pe altele. După cum spune Wittgenstein, limbajul este mijlocul (mijlocul) de construcție a realității. Prin urmare, mass-media italiană compun o realitate diferită de ceea ce este, și pe care în schimb nu au ezitat să o reprezinte când vorbesc despre Grecia sau Spania”.
Pe scurt, Le Monde ne acuză că suntem aseptici și necritici. Să acorde atenție „particular” (pensii, active etc) și nu întregului. Pentru a decontextualiza și a legitima cumva situația. Atitudine critică obișnuită a presei străine în a vorbi despre Italia sau adevăr? În acest moment am încercat să căutăm pe Google știrile cuvântul „austeritate”: dintre primele 4 știri care au apărut, zero a vizat manevra Monti, câte una pentru măsurile grecești și spaniole. Da, Le Monde are dreptate: în alte țări există austeritate, deloc în Italia.
