Demonstrațiile convocate de CGIL și controversele legate de Legea stabilității au încetinit și mai mult negocierile privind productivitatea.
În weekend, partenerii sociali „au continuat să discute pentru a găsi o soluție care să se potrivească fiecărei realități contractuale”, a spus liderul Cisl, Raffaele Bonanni. Între sindicate și Confindustria, axul dintre reprezentanții angajatorilor și cei ai muncitorilor a fost întărit – pentru ocazie. O axă, însă, opusă altor acronime antreprenoriale mai în concordanță cu executivul (cum ar fi Ania și Abi), care ar prefera o separare clară între partea de reglementare, care să fie retrogradată în contractul național, și partea economică, să fie descentralizate pentru a favoriza creșterea competitivității.
Liderul CGIL, Susanna Camusso, a propus și el deturnează resursele puse în farfurie de Guvern (1,6 miliarde între 2013 și 2014) pentru a încuraja recrutarea tinerilor, propunere respinsă de Bonanni care, dimpotrivă, speră ca o zestre mai substanțială să fie alocată detaxării salariilor de productivitate. Mai mult, cu referire la cuvintele lui Bonanni cu privire la contactele dintre sindicate, secretarul CGIL a negat că sunt programate întâlniri pentru a media acordul.
Ieșirea lui Camusso a stârnit un răspuns prompt din partea Elsei Fornero, care a amintit că ministerul „a dedicat deja 230 de milioane de acum până la sfârșitul lunii martie pentru a sprijini ocuparea forței de muncă într-un moment în care piața este slabă”. Ministrul a reamintit apoi că „fondurile pentru productivitate sunt legate de rezultatul acelei negocieri”.
De asemenea secretarul Uil Luigi Angeletti a reclasificat propunerea lui Camusso, menționând că „banii alocați pentru reducerea impozitului pe salariile de productivitate trebuie să aibă în continuare acea destinație, cu sau fără acordul părților, pentru că există deja un acord în acest sens: este cel din 28 iunie. 2011”, înțeles pe tema reprezentării care însă nu este considerată suficientă de ministrul dezvoltării Corrado Passera, întrucât „vorbește despre instrumente disponibile și nu despre angajamente măsurabile concret în favoarea productivității”.
Propunerea lansată de Susanna Camusso, cu siguranță, nu anunță bine pentru o înțelegere rapidă, atât de mult încât apelul președintelui Eni, Giuseppe Recchi, a fost ridicat din lumea industriei, care a indicat productivitatea drept „termenul cu care țările lumii au jucați jocul competitivității.” „Jocul este deschis – a adăugat Recchi – iar responsabilii lucrează pentru a găsi o soluție”.
