Îmbătrânim și avem din ce în ce mai puțini copii. O tendință care nu privește doar Italia, dar care afectează majoritatea țărilor dezvoltate ale lumii.
Într-un raport recent, ONU a estimat că 12,7% din populația lumii are peste 60 de ani. În 1980 erau 8,5%. Este ușor de înțeles cum tendința este în creștere și va continua să crească în viitorul apropiat. De altfel, conform acelorași previziuni, în 2030 cei peste 60 de ani vor fi peste 16% din populația lumii.
Simona Costagli, în un Focus Bnl intitulat „Bye bye baby. Fertilitatea și îmbătrânirea după Marea Recesiune”, notează, de asemenea, o altă tendință îngrijorătoare:
Creșterea longevității la nivel mondial a fost însoțită de o scădere generală a fertilității de la 5 copii pe femeie în medie între 1950 și 1955 la aproximativ 2,5 între 2010 și 2015. Astăzi, 46% din populația lumii trăiește în țări în care rata fertilității este mai mică decât rata de înlocuire (indicativ egală cu 2,1 copii per femeie); procentul este de așteptat să ajungă la 67 până în 2030.
Criza financiară și recesiunea globală experimentate în ultimii 10 ani au contribuit semnificativ la dezvoltarea ambelor fenomene cu impact asupra fertilităţii şi migraţiei. În analiza sa, Costagli ia ca exemple Grecia și Italia:
În Grecia, generația post-criză este cea mai mică din a doua perioadă postbelică din cauza prăbușirii ratei de fertilitate și a migrației. În Italia, reducerea numărului absolut de nașteri era prevăzută de ceva vreme, dar scăderea nașterilor a fost mai rapidă decât se aștepta, mai ales datorită accelerării suferite după criza economică începută în 2008.
Potrivit datelor, numărul mediu de copii pe femeie la noi a scăzut la 1,32. La nivel geografic există o diferențiere puternică între Nord – unde media este de 1,37 copii pe femeie – și Sud, blocat la 1,29. În paralel, Istat a certificat o uşoară reducere a mortalităţii pentru 2018: 10,5 persoane care au murit la o mie de locuitori de la 10,7 în 2017. Costagli explică din nou:
Scăderea mortalității a dus la o creștere semnificativă a speranței de viață de la 66,5 ani în 1950-55 la 83,26 în 2015-20, una dintre cele mai mari valori din lume, după cea din Japonia, Elveția, Spania și Singapore. Cei peste 65 de ani, în special, în Italia au trecut de la reprezentarea de 8,1% din populația totală în 1950 la 22,8% în 2019. În aceeași perioadă, ponderea grupei de vârstă 0-14 ani de la 26,7 la 13,2%. Dezbaterea privind relația dintre structura demografică și creșterea economică s-a reaprins în ultimii ani și își propune atât să analizeze modificările în economisirea și preferințele de consum pe care le produce îmbătrânirea populației, cât și schimbările în calitatea și cantitatea ofertei de muncă, în productivitate, inovare și antreprenoriat. Potrivit unei analize realizate de Națiunile Unite, de exemplu, nivelurile de consum în rândul vârstnicilor din țările avansate sunt mai mari (cu până la 30% mai mari în unele țări) decât în orice alt grup de adulți.
