Suntem cufundați în o criză care are rădăcini în afara funcționării economiilor noastre. Atacă simultan fie intrebarea agregate de prăbușirea veniturilor și de incertitudinea care a pus stăpânire pe viața economică și socială, fi oferta agregat pentru dezintegrarea progresivă a lanțurilor valorice europene și globale și pentru reducerea la zero a comenzilor. Dezbaterea publică, precum și termometrul opiniei publice, fluctuează între așteptarea unei schimbări pozitive, dar încă prost definite, și regretul pentru lumea așa cum a fost. Istoria ne spune în schimb că rezultatul fazelor de schimbare accelerată pe care le provoacă crizele este în general un nou echilibru în care realitatea se prezintă ca o hibridizare între nou și vechi, o sinteză cu atât mai stabilă și cu atât mai mult. departe de punctul de plecare, cu atât politica a fost mai capabilă să implementeze strategii guvernamentale eficiente și direcționate.
UN NOU PLAN MARSHALL EUROPEAN
Prin urmare, nu este de mirare că ne întoarcem insistent să privim la Planul Marshall ca sursă de inspirație și mai ales de încurajare pentru a concepe un plan real de ajustare structurală pentru viitorul economiei europene. Un apel venit de la președinte Emmanuel Macron, aruncarea Fondul de recuperare, de Secretarul General al OCDE Angel Guria, de liderul portughez, de același Ursula von der Leyen. Desigur, multe s-au schimbat în anii care au urmat unui război care a lăsat moștenire Europei moloz materiale și morale, împreună cu reducerea la zero fără precedent a economiilor națiunilor. Astăzi avem un alt orizont în fața noastră și mai presus de toate nimeni nu este izolat, avem instrumentele unei colaborări europene care, totuși în dificultate și lipsită de cea mai bună forță motrice, este chemată să reziste testului timpului. Cu toate acestea, diferențele profunde sunt însoțite de teme și probleme care fac și astăzi planul american un bun punct de referință.
DIFERENȚELE FAȚĂ DE PIANOUL MARSHALL ORIGINAL...
Să începem cu cele mai evidente diversitate. În 1947 plan a fost folosit pentru a crea o zonă antisovietică unitar din punct de vedere economic și a făcut parte dintr-un proiect al unei noi ordini europene și internaționale. Aceasta a fost să-și găsească principala sursă de stabilitate în capacitatea de a împiedică renașterea naționalismului economic, încredințând marilor instituții internaționale sarcina implementării acordurilor Bretton Woods, și plasarea unei comenzi pe baza cooperarea economică și monetară între națiuni, pe libertatea comerţului, asupra stabilității cursurilor de schimb, asupra controlului mișcării capitalurilor destabilizatoare. Un sistem internațional multilateral care astăzi, așa cum a scris Saccomanni în ultima sa carte interesantă, sub presiunea unilateralismului SUA și a altora, prezintă fisuri alarmante care produc fragmentarea sistemului internațional și dificultăți tot mai mari în guvernarea acestuia.
O altă diferență evidentă, dar profundă, constă în faptul că a fost o intervenție finanțată integral de Statele Unite, în timp ce astăzi ne confruntăm cu nevoia dar și cu posibilitatea, spre deosebire de condițiile foarte grele în care ne-am aflat atunci, să o finanțăm în întregime cu resurse proprii, cu un angajament în care Europa se salvează pe sine, tot prin relansarea cererii interne și a marii piețe interne în fața posibilității unei depresiuni lungi și complicate într-o lume care ar putea vedea ca oportunitățile de afaceri și de creștere să se restrângă progresiv.
…ȘI PUNCTE COMUNE
În schimb, avem nevoie de capacitatea unică și fără precedent a Planului Marshall de a ține împreună într-un mecanism performant obiectivele care au fost propuse și instrumentele care au fost identificate pentru realizarea lor. Planul a fost de fapt un instrument extraordinar de transformare a capitalismului european care, pe lângă faptul că a beneficiat de un important transfer tehnologic și managerial, a dus la un parțial transformarea structurilor economice, instituţionale şi culturale și a fost o sursă de experimentare și inovare pentru întreprinderi.
Un Fondul de recuperare, susținută de Obligațiuni europene de recuperare sau, în orice caz, dintr-o datorie comună pe termen lung, ar putea nu numai să salveze economiile europene de recesiune, ci și să stabilească în mod realist niște obiective de consolidarea și transformarea economiilor europene. Printre acestea se numără și nevoia de a consolidarea unor sectoare care sunt, și poate chiar mai mult în viitor, strategice pentru a face față și a opune reziliența potrivită la posibile noi riscuri sistemice: sănătate este cu siguranţă una dintre ele ca şi alte bunuri publice precum infrastructură locală, cercetare, formare, difuzia echilibrata a tehnologii digitale. Obiective sectoriale care pot fi sfaturi emergente ale unui proces mai general de transformare a economiilor către o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.
quel European Green Deal pe care Comisia l-a propus ca noul scenariu politic comun pentru a combina creșterea cu protecția capitalului nostru natural. Instrumentele pentru o tranziție justă sunt deja dezvoltate și Green Deal ar putea oferi cadrul de bază pentru o nouă Europă care ne scoate din urgența economică și de sănătate și, de asemenea, aduce diferențele de sistem care apar din ce în ce mai evidente între Nord și Sud. Europa.
Din acest punct de vedere statul revine să aibă un rol important, dar nu ca un simplu furnizor de resurse, așa cum, din păcate, pare să apară în Italia. Și din acest punct de vedere, Planul Marshall are o ultimă lecție importantă de indicat. Succesul său incontestabil s-a datorat de fapt mai multor factori. Printre acestea se remarcă extraordinarul muncă pe care tehnicienii de competențe recunoscute și puternică tensiune civilă desfasurate in aparatele publice si private ale statelor europene, reusind sa concureze cu dimensiunea nationala si internationala a investitiilor planificate, tot prin OEEC, care s-a transformat ulterior in OCDE si la care, printre altele, s-ar putea recurge eventual. din nou, după cum se citește printre rândurile dininterviu pe Corriere cu secretarul său general.
Este evident că Fondul de recuperare, așa cum a fost cazul Planului Marshall cu „fondurile de contrapartidă” a căror utilizare a fost legată de adoptarea politicilor de productivitate, va trebui, de asemenea, să fie supusă unor reguli. Desigur, și condiționalități financiare și contabile, dar mai ales în ultimele săptămâni avem nevoie de capacitatea de a privi Europa ca o mare zonă economică integrată și interdependentă, care ieri trebuie construită, astăzi să fie reînnoită și apărată.
°°°°° Autorul este profesor titular de Istorie Economică la Universitatea din Bari
