Optimismul debordează, iar de la Palatul Berlaymont din Bruxelles (care găzduiește birourile Comisiei Europene) s-a răspândit până la atingerea figurilor geometrice și strălucitoare ale complexului de clădiri de la marginea Strasbourgului unde se mută odată Parlamentul European. o luna. Și, fără îndoială, anunțul de investiții de 315 miliarde de euro în următorii trei ani în Europa transmite o anumită doză de optimism ascultătorului. Mai ales când, după șase ani de criză devastatoare, economia reală marchează practic timpul și foamea de muncă este amplificată. Un context în care propunerile de schimbare sunt captivante și cu siguranță bine prezentate. Ca și ieri în sesiunea plenară a Parlamentului European, în fața a peste 700 de deputați și a unui număr mare de jurnaliști veniți în masă la Strasbourg pentru a asculta, cu douăzeci și patru de ore mai devreme în același hemiciclu, apelul Papei Francisc către europeni. să recupereze marile idealuri care în urmă cu mai bine de jumătate de secol au dat viață acelui prim nucleu de state care a crescut pentru a deveni actuala Uniune Europeană.
„Astăzi Europa întoarce pagina”, garantează Jean-Claude Juncker la mai puțin de o lună de la preluarea mandatului la cârma Executivului european. Și – odată cu anunțul creării, de către însăși Comisie și BEI, a unui Fond european pentru investiții strategice (operațional din iunie viitor) – transmite un mesaj „tuturor europenilor și restului lumii”. Un mesaj care spune: „Europa se întoarce, trecutul este în urmă, a investi înseamnă a privi spre viitor!”. O Europă care – desigur – trebuie să investească pentru a umple decalajul enorm din acest domeniu care s-a acumulat de la începutul crizei în raport cu alte zone mai avansate din punct de vedere economic. Dar cum, cu ce resurse, dacă în aceeași perioadă raportul dintre datoria publică și produsul intern brut a urcat de la 60% la 90% în medie pentru țările membre? Și, mai mult, acele trei sute de miliarde și mai mult la care se referă Juncker de luni de zile vor fi suficiente pentru a aduce punctul de cotitură (în termeni de creștere robustă a economiei reale și creștere rapidă și substanțială a ocupării forței de muncă) pe care toată lumea îl speră?
Noul președinte al Comisiei răspunde că nu, că printr-o schimbare de ritm, dar și de mentalitate, provocarea poate fi depășită. O opinie împărtășită de unul dintre adjuncții săi care supraveghează în mod substanțial toate departamentele economice și financiare, tânărul și hotărât ex-prim-ministru al Finlandei Jyrki Katainen, „spălitul” guvernelor celor mai îndatorate țări membre (inclusiv, după cum știm , există Italia). Cu toate acestea, astăzi acceptă și susține propunerea lui Juncker de a nu lua în considerare, la calcularea raportului datorie-PIB, cheltuielile unui stat pentru a contribui la creșterea Fondului nou creat, FEIS. O inovație pe care Italia, ca și Franța de astăzi, a solicitat-o deja de pe vremea guvernului Monti, dar care până acum nu fusese acceptată de Bruxelles.
O inovație, aceasta, pe care Juncker și echipa sa își vor juca „marele pariu” pe soarta Europei. O regiune a lumii în care, spun experții și confirmă comisarii europeni, circulă o sumă imensă de bani lichidi. Care ar putea fi util îndreptată spre investiții, dar care este în mare măsură înghețată în bancă în așteptarea unor perioade mai sigure pentru a investi. Întrucât factorul care îi reține cel mai mult pe investitori este o percepție destul de sporită a riscului, susține Juncker. Care, pentru a reporni încrederea, propune schimbul între granturi și garanții. „Aceasta este cheia restabilirii atractivității investițiilor private”, este opinia sa fermă. Pentru că – ar putea adăuga cineva – în această fază istorică nu există prea mult capital public de alocat investițiilor. Și atunci mecanismul conceput de președintele Comisiei cu contribuția – e ușor de imaginat – a „șoimului” Katainen ar putea avea o perspectivă concretă de succes.
Acesta este mecanismul deja menționat de înlocuire a subvențiilor europene cu garanții. Un sistem care clarifică motivul intrării în domeniul Băncii Europene de Investiții. Președintele acesteia, germanul Werner Hoyer, nu degeaba a participat la mai mult de unul dintre ultimele Consilii Europene. Și care ieri la Strasbourg a fost alături de Juncker și Katainen pentru a ilustra deputaților propunerea Comisiei care are în vedere implicarea instituției de credit la care participă instituțiile europene care se bucură de ani de zile de ratingul triplu A al agențiilor de rating, cu o îndelungată experiență în domeniul împrumuturi pe termen mediu și lung. Prezență necesară deoarece împrumuturile care vor fi debursate vor fi în mare parte pe termen lung.
Dar pentru ca punerea în aplicare a acestui mecanism să aibă succes, este necesar – însuși Juncker o spune clar – ca statele membre să își asume un angajament solid, contribuind la consolidarea dotării financiare a noului Fond. Dar mai presus de toate – și aici vine partea dificilă – că se angajează profund și rapid să ușureze povara birocrației și să unifice reglementările la nivel european.
„Trebuie să ne angajăm cu toții să revigorăm metoda comunitară, renunțând la logica acordurilor dintre statele membre”, este opinia subliniată cu fermitate de Martin Schulz, președintele Parlamentului European. Aceasta este o instituție a cărei pondere va deveni din ce în ce mai decisivă în alegerile Europei. O pondere care, totuși, ar risca să fie anulată dacă statele membre, sau un anumit număr dintre ele, ar sta în cale. Ipoteza dorită cel mai probabil de eurosceptici dar care, dacă s-ar concretiza, ar fi devastatoare pentru toată Europa.
