În Italia facem legi și apoi referendumuri scumpe și dezbinate. În Franța, „legea” va fi suficientă pentru a opri forarea pentru gaz și petrol. Un text cu câteva articole, de aplicat imediat. Pe scurt, consultație populară, fără să mă gândesc la asta. Revista energetică a lui Emmanuel Macron își croiește drum cu proclamații ambițioase, stabilind un record european.
Pentru noul presedinte viitorul Franței va trebui să fie doar al energiilor regenerabile. Proclamații foarte asemănătoare cu cele ale lui Donald Trump, care a atacat sursele regenerabile încă din ziua alegerii sale, considerând problema mai mult sau mai puțin o farsă răspândită de Barack Obama și cercurile europene. Două strategii de comunicare identice, cea a lui Macron și Trump, dar divergente pe fond.
Franța vrea să revizuiască cercetarea și producția pentru a încheia cu un trecut care a văzut-o ca protagonist. În inima lui Macron se gândește poate să recâștige un record european în lupta împotriva schimbărilor climatice și privind reducerea cotelor de CO2. Cu toate acestea, declarațiile recente ale ministrului Ecologiei Nicola Hulot privind blocarea forajelor ridică unele semne de întrebare. Prima se referă la timpul în care firmele nu vor mai putea investiga și exploata cu adevărat subsolul francez.
Este un timp compatibil cu introducerea masivă a surselor regenerabile în țară? Până acum s-a auzit puțin despre planificare, dar ar fi important de știut. Ce vor răspunde companiile implicate în minerit și distribuție? Și ce declarație de venit vor prezenta, după planificarea investițiilor? Italia poate da un exemplu în acest sens. Nu numai că nu a blocat explorarea (inclusiv referendumul popular), dar s-a ocupat de elaborarea unei noi strategii energetice.
O simultaneitate de alegeri care reduce viitorul, așa cum își dorește Europa. O a doua întrebare pe care o ridică alegerea lui Macron-Hulot privind sursele regenerabile este tocmai scenariul european. Țările UE sunt cu siguranță orientate către surse regenerabile de acum până în 2030, dar gazele și petrolul mențin – și vor continua să se mențină pentru o lungă perioadă de timp de acum înainte – cote de piață ridicate. În urmă cu patru zile, în Italia, consumul de gaz îl depășea chiar pe cel al petrolului iar importurile din afara Europei rămân mari pentru toată lumea. Între timp, sunt planificate noi conducte de gaz.
Cele care intră în funcțiune nu vor atinge în niciun fel Franța? În sfârșit, cealaltă problemă majoră care însoțește declarațiile noului guvern parizian se referă la energia nucleară. Efectele alegerii nucleare franceze - acum îndepărtate - au beneficiat balanța de plăți și cheltuielile gospodăriilor și întreprinderilor. Astăzi multe fabrici sunt închise. Unii, precum cel al lui Bygey, aflat ieri la 150 de kilometri de Piemont, s-au îngrijorat de un accident controlat, dar centralele rămân coloana vertebrală a sistemului energetic naţional.
EDF – cea mai mare companie franceză – obține 50% din capacitatea sa de producție de energie electrică din cele 90 de reactoare nucleare. Oprirea reactoarelor nu va fi ușoară sau nedureroasă. Macron a vorbit despre reducerea dependenței de atom, dar va trebui să prezinte planuri credibile, sustenabil din punct de vedere economic pentru a nu fi blocat de rațiunile reciproce ale nucleariștilor și antinucleariștilor. Nu numai că va trebui să ia în considerare bine și sistemul actual substanțial de interconectare a rețelelor de transport. Motivele nu sunt doar naționale. În fine, va fi exclusă Franța din discuțiile privind crearea hub-ului european de gaze, pentru care Italia este candidată? Strategia pune sub semnul întrebării pe care o lege nu le va putea stinge. Doar dacă nu te îngrijești de casa ta. Dar nu vrem să credem asta.
