Și tot anul acesta am ajuns în weekendul de la jumătatea lunii august. Zile de soare, mare și relaxare pentru toți italienii, dar și pentru operatorii de piață, care, cel puțin până marți, își vor opri telefoanele mobile și își vor trage sufletul, în vederea a ceea ce vor fi cele mai fierbinți două săptămâni (în toate sensurile) a verii fotbalului. Suporterii se bucură, tremură, în unele cazuri se enervează, totul pentru piața transferurilor. Și noi, punctuali ca întotdeauna, ne dăm judecățile asupra mișcărilor marilor nume din campionatul nostru, conștienți (și tocmai aceasta este frumusețea lui) că, până pe 31 august, nimic nu poate fi considerat de la sine înțeles, și că echilibrul ar putea fi complet supărat.
JUVENTUS 7
Deși rămâne regina pieței italiene de transferuri, Juventus pierde jumătate de punct față de săptămâna trecută. Nu s-au înregistrat progrese, nici în ceea ce privește achizițiile, nici pe frontul vânzărilor. Iar asta, cu campionatul chiar după colț (plin de așteptări după proclamațiile lui John Elkann) ar putea deveni și el o mare problemă. Antonio Conte a fost clar, pentru a concura până la final pentru titlu, mai sunt nevoie de 4 (!) jucători: 3 interioare și un fundaș central. Noul antrenor al lui Juventus va trebui să-i învețe pe aceștia (în special pe bărbații din flanc) mecanisme de joc foarte deosebite, având în vedere că, în sistemul său tactic, ele joacă un rol decisiv. Marotta trebuie așadar să se grăbească, dar transferurile sunt urgente mai întâi. Altfel riscul este să-i vadă ușa trântită în față (vezi Hamburg cu Elia) sau să ți se ceară cereri bizare (cum ar fi schimbul Quagliarella – Vargas). Deci totul se va întâmpla spre finalul pieței, după ce i-au vândut (posibil bine) pe Amauri, Iaquinta, Martinez etc. Atunci Marotta va putea să-i atace pe râvnitele interioare de la mijlocul terenului (Vargas, Farfan, Giaccarini) și pe acel fundaș central indispensabil pentru a construi o echipă grozavă de la temelii (ideal ar fi Alex de la Chelsea). Dar timpul se scurge, iar negocierile de ultimă oră (cum ar fi cea de acum un an cu Milan pentru Borriello) nu au întotdeauna succes.
NAPILE 7
În opinia noastră, chiar și Napoli pierde jumătate de punct față de acum 7 zile. Dar, după cum spui, De Laurentiis spune că vrea să-l cumpere pe Rossi și tu îi scazi votul? Răspunsul este da, cel puțin până când președintele albastru îl declară netransmisibil pe Pocho Lavezzi (ceva făcut, din câte poate spune cuvântul său, de Walter Mazzarri vineri). Sunteți cu adevărat siguri, fani napolitani, că renunțarea la fulgerul argentinian pentru Giuseppe Rossi ar fi un chilipir? Avem sincer câteva îndoieli, mai ales în lumina a ceea ce a făcut Lavezzi la ordinele lui Mazzarri. Bineînțeles, Pocho a exagerat în ultima vreme (e greu să-i ierți săptămâna în Sardinia pe bază de discoteci, în timp ce coechipierii lui s-au antrenat la Castelvolturno) dar cine mai bine decât napolitanii poate ști că campionii ar trebui să li se facă un capriciu? Cereți-i lui Luciano Moggi (noi am făcut-o) informații despre conducerea lui Maradona, doar pentru a da cel mai ilustru exemplu. E în regulă că Lavezzi nu este (și nu va fi niciodată) Pibe de Oro, dar din acest motiv Napoli a fost întotdeauna cel mai decisiv jucător, chiar și în comparație cu Cavani. Acestea fiind spuse, însă, înlocuitorul ar fi respectabil, chiar dacă a convinge Villarreal pare o întreprindere aproape disperată. Mai mult, miercuri, submarinul galben va fi pe scena din Olanda, unde se va confrunta cu Odense în prima manșă a preliminariilor Ligii Campionilor. Rossi este evident pe listă, iar dacă ar juca nici măcar un minut, nu ar putea participa la campania europeană a lui Napoli. Este adevărat că dacă Lavezzi ar merge la Inter, Goran Pandev ar ajunge, după toate probabilitățile, în umbra Vezuviului, dar cumpărarea lui Rossi ar avea sens doar dacă este full-time, cu siguranță nu part-time. Fie negociere fulger (într-un weekend), fie Pepito cu jumătate de serviciu. Aceasta va fi dilema lui De Laurentiis sub umbrelă, cu condiția ca președintele vulcanic al Napoli să nu se hotărască să surprindă pe toată lumea cu încă o întorsătură.
LAZIO 6,5
Coborarea afectează și Lazio. În timp ce Reja continuă să experimenteze în amicale (printre altele nu deosebit de binevenite, având în vedere huiduielile suporterilor biancocelești), piața transferurilor aduce noutăți doar pe frontul transferurilor, în timp ce totul tace pe semne. Zarate la Spartak Moscova, Floccari disputat între Benfica și Fiorentina, Kozak îndoielnic cu privire la viitorul său. Toate acestea nu par a fi bune pentru mediu, care fierbe constant în ciuda sosirilor lui Klose și Cissè. Disputa împotriva președintelui Lotito nu se oprește, nici cea împotriva lui Reja, totul într-un context de piață din ce în ce mai ciudat. Este bine să rărești echipa (mai ales în atac), dar este Zarate cu adevărat inutil pentru această echipă de Lazio? Pași pentru Floccari și Kozak (doi primi atacanți, la fel ca Klose), dar argentinianul i-ar putea veni de folos și pe parcursul sezonului, în condițiile în care Cissè, dincolo de excelentul pre-sezon, este supus unor probleme fizice. Reja atunci, ceruse (în urmă cu o lună) un mijlocaș de calitate și un fundaș central. Vor ajunge, dar deocamdată nu există nicio urmă de ele. Să fim clari, Lazio rămâne o echipă excelentă, cu un cadru de mizerie și calitate, dar poate, având în vedere mediul tragicomic care îi înconjoară, puțină claritate nu ar strica. Ceva care lipsește cu desăvârșire, în condițiile în care Reja a fost nevoit să joace două pre-sezonoane paralele, cu Lazio A și cu Lazio B. O situație de negestionat chiar și pentru o bancă ca el. Lotito și Tare, acum e rândul tău.
MILAN 6,5
Votul rămâne același, chiar dacă doar pentru că rossonerii au ridicat deja primul trofeu al sezonului la Beijing. Piața continuă să fie ascunsă, dar senzația este că lucrurile se vor debloca în curând. Aquilani sau Montolivo, aceasta este dilema, chiar dacă Milan, până la urmă, le-ar putea lua chiar pe amândoi. Bineînțeles, pentru fanii care își făcuseră gura cu nume foarte diferite (Fabregas mai ales), acest „Mister X” italian va fi o jumătate de dezamăgire, dar privind atent, rossonerii nu vor pescui așa de rău. Amicalul echipei noastre cu Spania a clarificat multe lucruri. În primul rând că Alberto Aquilani și Riccardo Montolivo sunt nimic altceva decât risipă, în condițiile în care Cesare Prandelli construiește pe ei Italia viitorului (și având în vedere rezultatele, nu ni se pare că greșește). Evaluările de pe piață se fac apoi ținând cont de raportul calitate-preț, lucru în care Milan a excelat mereu (și chiar în această vară, cu Mexes și Taiwo luați în transfer gratuit, lucrurile nu stau altfel). Aquilani costă 10 milioane, mai mult sau mai puțin ca Montolivo. Cu toate acestea, rossonerii, cu acea sumă (euro mai mult, euro mai puțin) plănuiesc să le ia pe amândouă. Dacă ar reuși, cu siguranță ar face o operațiune de aplauze. Pentru că în aceste vremuri de criză economică (și voi cititorii Firstonline o știți mai bine decât ceilalți), să vă gândiți la un președinte (al Milanului, dar mai ales al Consiliului) care cheltuiește sume nebunești pe fotbal, ar fi într-adevăr SF.
ROMA 4,5
Iată-ne la departamentul „Deficiențe (grave)”. Dar ce face Roma lui Thomas DiBenedetto? Fie ca întârzierile în încheierea tranzacției cu Unicredit să treacă (care apropo încă nu este încheiată, dar de data asta chiar suntem aici!), să treacă transferurile către concurenții direcți (vezi Vucinic la Juventus) sau la prețuri de chilipir celor care chiar nu are nevoie (Menez la PSG pentru doar 8 milioane, cine știe râsul lui Zamparini), dar iată că ne confruntăm cu o structură care scârțâie periculos, chiar înainte de a începe sezonul. Afacerea De la Pena este emblema acestei Rome. Săptămâni de bătălii pentru a-l aduce în capitală (Sabatini nu l-a privit bine, dar Luis Enrique îl pusese drept sine qua non), iar apoi căsătoria se încheie când suntem încă în luna de miere. Oficial din motive personale ale spaniolului, dar în realitate neînțelegeri cu privire la piața transferurilor se filtrează prin zidurile Trigoriei. Pentru că adevărata problemă a Romei este doar aceasta. Echipa este incompletă, și cu siguranță nu din cauza lui Sabatini (singurul, împreună cu Luis Enrique, care a fost promovat cu brio). Adevărul este că nu sunt bani, pentru că altfel Roma ar fi avut de ceva vreme un atacant de top. În timp ce scriem, sosirea atacantului Espanyol Pablo Osvaldo, fostul Fiorentina și Bologna, pare aproape. Dar italo-argentinianul nu este un jucător consacrat. În schimbul cu Vucinic, după părerea noastră, romii vor pierde, și cum dacă vor pierde. Și să-l auzi pe Luis Enrique vorbind despre piața transferurilor („Aș dori să sosească atât Osvaldo, cât și Nilmar”) este aproape tandru.
INTER 4
În momentul de față adevărata dezamăgire a acestei piețe de transferuri. În timp ce scriem, Samuel Eto'o (unul dintre cei mai puternici atacanți din lume, trebuie amintit) este la un pas de Anzhi (!!!). Și pentru a-l înlocui, se vorbește de Tevez împrumutat (!) sau Lavezzi. Nu numai atât, nerazzurrii negociază și transferurile lui Sneijder (Manchester City) și Milito (Galatasaray). Doar că, cel mai probabil, olandezul și argentinianul nu vor pleca (dar cu siguranță nu din meritele lui Inter), campania de transferuri nerazzurri te lasă cu adevărat fără cuvinte. Vânzarea lui Eto'o cu 25 – 30 de milioane ar putea fi și o afacere corectă (bun ar fi prea mult) pentru Moratti, dar la nivel tehnic ne lasă cu gura căscată. Cameruneanul este un adevărat fenomen, iar unul ca acesta nu poate fi vândut decât cu o sumă nebună (cel puțin dublu față de cea acceptată de Moratti), mai ales că cumpărătorii sigur nu au probleme cu banii. Eto'o ştie ceva despre asta, iar în total va primi 60 de milioane net în următorii 3 ani. Pe de altă parte, Inter, pe lângă pierderea celui mai puternic atacant din lot, va câștiga o sumă care nici măcar nu le va permite să cumpere un înlocuitor, decât dacă negociază prețul (Tevez ar costa 40, Lavezzi are o clauză de reziliere de 31). În acest moment atunci, Sneijder va rămâne cel mai probabil (dar cine știe cu ce dorință), în condițiile în care Manchester City a apelat la Nasri, iar United nu are bani să-și permită olandezului. Și așa, Gasperini, pe lângă pierderea lui Eto'o, se va găsi și neînțelegerea tactică numărul unu a începutului său la conducerea lui Inter acasă (mijlocașul ofensiv nu este acolo în forma sa). Pentru mijlocașul de atunci, Kucka a fost achiziționat în coproprietate de la Genoa. Păcat că slovacul va rămâne în Rossoblu cel puțin până în ianuarie. Așa că Inter va trebui să scape de primele luni ale sezonului cu suspecții obișnuiți (foarte validi). Iar noi, pe lângă faptul că îi respingem cu tuns pe nerazzurri (deocamdată, trebuie amintit), chiar nu ne mai înțelegem.
