Acțiune

Observatorul privind costurile de a nu face: Finanțarea bine a infrastructurii

Seminar la Roma al Observatorului Costurilor de a nu face pentru a dezvolta analiza cost-beneficiu în domeniul infrastructurilor care pot găsi loc pentru o relansare eficientă după aprobarea Codului de achiziții dar care trebuie să identifice proiecte de calitate

De peste un deceniu Observatorul pe Costurile de a nu face ia act de beneficiile și costurile politicilor de infrastructură în diferite sectoare din țara noastră. Am stigmatizat de mult faptul că instrumentele adecvate sunt prea rar adoptate pentru a evalua și selecta bine alegerile; iar acest lucru apare mai ales într-o situație de resurse publice limitate și finanțare privată (fonduri de asigurări sociale, companii de asigurări etc.) foarte interesate de investiții pe termen lung, dar la fel de solicitante în analiza inițiativelor.  

Reforma codului de achiziții, care a luat amploare recent, este o oportunitate de relansare a instrumentelor adecvate. Analiza cost-beneficiu (CBA) este cea mai răspândită metodă în întreaga lume și în marile instituții internaționale atât la nivel strategic (când este necesar să alegeți între infrastructuri alternative), cât și la nivel de proiect individual (când este necesar să se definiți caracteristicile unei intervenții). Măsoară și compară costurile și beneficiile legate direct și indirect de investiții.

Dezvoltat în anii 30 în Statele Unite, CBA s-a răspândit în toată lumea; a fost (și este) utilizat pe scară largă în transporturi, sănătate, justiție, apărare, educație și mediu. Este utilizat pe scară largă de către marile organizații internaționale precum Banca Mondială (Analiza economică a proiectelor), OCDE (Manual de analiză a proiectelor industriale) și BEI (Evaluarea economică a proiectelor de investiții la BEI). Principalele țări europene – precum Franța, Anglia, Germania – au atunci linii directoare reale pentru utilizarea corectă.

În Italia am rămas în impas. Difuzia este foarte modestă și adesea aplicația este distorsionată și instrumentală, denaturându-i obiectivele și subminându-i credibilitatea. Și chiar și legislația care ar impune recursul a fost până acum nesocotită în mod substanțial. Cum se face?

Să spunem imediat că CBA are obiective foarte importante: să verifice – în termeni absoluti sau prin compararea mai multor variante – valabilitatea unui proiect pentru comunitate. Analiza, prin detectarea impacturilor și transformarea acestora în valori monetare, urmărește:

• Maximizarea bunăstării sociale (Bunăstare)

• Optimizarea utilizării resurselor limitate

• Evidențiați efectele multiple ale construirii infrastructurii

• Explicați/cuantificați cele mai importante profiluri.

Totuși, CBA, chiar dacă s-a perfecționat de-a lungul anilor, nu duce la adevăruri impecabile și de necontestat; problemele majore de aplicare derivă din faptul că:

• Este orientat spre viitor: impune deci estimări, ipoteze și conjecturi discutabile.

• Impacturile nu sunt întotdeauna (ușor) monetizabile (de exemplu, valoarea mediului, valoarea sănătății, valoarea vieții, valoarea timpului).

• Nu aruncă întotdeauna lumină asupra cine preia daune din proiect.

Prin urmare, subiectivitatea este inevitabil. Poate duce la evaluări care nu sunt „obiective” sau chiar de rea-credință. Din experiența noastră, soluțiile posibile constau în: a) folosirea parametrilor general acceptați (de exemplu, în alegerea ratei de actualizare sau a Valoarei Timpului-VTR) cu cea mai mare precauție pentru a evita erorile grosolane; b) cu referire la modele de calitate (ex: sistem electric, fluxuri de trafic); c) în alegerea evaluatorilor cu independență, aptitudini și competențe; d) în a fi puternic ancorat de realitate („a-ți murdara mâinile”) evitarea abordărilor abstracte; d) în transparența ipotezelor/ipotezelor utilizate.

Tratându-se cu numeroase cazuri, se găsesc și probleme tipice din sector, exemplificate mai jos:

• Mobilitate (căi ferate, autostrăzi, logistică): estimarea GRP, impactul asupra mediului, sănătatea și valoarea vieții.

• Mediu (deșeuri, apă, teritoriu): estimarea valorii emisiilor evitate, estimarea valorii resursei de apă, sancțiunile evitate.

• Energie (electricitate, gaze, surse regenerabile, eficiență energetică): construirea scenariului sistemic, ipotezele privind costurile surselor de energie, construirea modelelor de rețea și estimarea/simularea parametrilor tehnici.

• Ultra broadband (BUL): estimarea impactului asupra diferitelor sectoare (sănătate, educație, industrie etc.); măsurarea impactului sistemic global.

Specificul descris impune modularea metodei în raport cu diferitele sectoare infrastructurale chiar dacă interdependențele nu trebuie subestimate: de exemplu, dezvoltarea BUL va afecta din ce în ce mai mult atât mobilitatea, cât și sectorul energetic.

În concluzie, considerăm că riscul asociat subiectivității nu subminează în niciun caz relevanța ACB. Într-adevăr, cu cât perspectivele sunt mai incerte, cu atât mai mult este necesar să construim scenarii alternative pentru a face cele mai bune alegeri. Cu toate acestea, vrem să reiterăm că ACB rămâne un instrument de mare importanță, dar totuși un instrument, iar decizia finală îi revine „politicii bune”.

Pentru a relansa utilizarea CBA în Italia în contextul revizuirii în curs a politicilor de infrastructură, Observatorul a promovat un seminar de studiu cu ușile închise intitulat: „Finanțarea bine a infrastructurii. Analiza cost-beneficiu și proiecte de calitate” care va avea loc la Roma pe 28 aprilie la Auditoriul Via Veneto (link pentru a solicita înregistrarea la eveniment). Vor participa reprezentanți foarte calificați ai BEI, Băncii Mondiale, Ministerele Finanțelor și Infrastructurii, Cassa Depositi e Prestiti și Arpinge (compania dedicată investițiilor unor fonduri de asigurări sociale).


Atașamente: Programul seminarului 28 aprilie 2016

cometariu