Pentru a anunța este același doodle Google al zilei, care prezintă un aruncătorul de discuri, figură simbol al Jocurilor Olimpice din cele mai vechi timpuri: marele atletism intră astăzi în scenă la Londra, disciplina regină a olimpiadei, căreia, conform tradiției, îi este dedicată a doua săptămână, după ce a lăsat-o pe prima înot.
Pentru a spune adevărul, cele două discipline simbolice ale Jocurilor se vor intersecta timp de două zile, dând viață celui Super sambata din 4 august, care vede programate ultimele patru finale din bazin (inclusiv 1.500 m liber cu Paltrinierii noștri printre favoriți) și până la 6 medalii la joc pe Stadionul Olimpic din capitala Angliei: finala la 100 m feminin și de-a lungul bărbaților, în plus față de 20 km de mers cu Giorgio Rubino în căutarea unei întreprinderi.
A doua zi, duminică, 5 august, sosește punctul culminant: la ora 22.50, ora Italiei, are loc cea mai așteptată cursă, finala la 100 de metri masculin cu marele duel făcut în Jamaica între Usain Bolt și Yohan Blake. Cei doi vor repeta, mereu ca favoriți, la proba de 200 de metri programată joi seară, în timp ce două zile mai târziu vor târa, după toate probabilitățile, insula central-americană la medalia de aur la ștafeta 4×100.
Acea zi, sâmbătă 11 august, va fi și cea a Alex Schwazer în mersul de 50 km, unul dintre puținii speranțe italieni la medalie într-un sector, cel al atletismului, foarte departe de gloriile trecutului și mai mult orfan al lui Antonietta Di Martino și Andrew Howe. Schwazer este campion olimpic în exercițiu și țintește reconfirmarea, chiar dacă Sports Illustrated nici nu-l prezice pe podium.
Biblia sportului american (care are a prezis cu generozitate 31 de medalii în total pentru Italia) în schimb vede chiar medalia de aur la gâtul săritorului triplu Fabrizio Donato. Finala este pe 9 august la ora 21.20 ora Italiei, campionul european de la Helsinki este într-o formă bună dar va trebui să învingă competiția de la campionul mondial Taylor și mai ales de la proprietarul Idowu.
Totuși, săgețile cu arcul naționalei albastre ar trebui să se oprească aici. La sprint, singura sportivă pentru finală (dar nu pentru medalie) ar putea fi Libiana Grenot la 400m. Ştafetele în sine sunt foarte departe de nivelurile de acum doar doi ani, cu 4×100 masculin care a putut intra în finală doar din cauza problemelor altora date fiind recentele apariţii şi calitatea cvartetului.
În disciplinele de mijloc și fond, favorabile istoric, suntem categoric subreprezentați: absenți complet de la 800 și 1.500, speranțele sunt toate în Daniele Meucci în cei 10 mii, distanță peste care este bronz și argint european în 2010 și 2012. La maratonul masculin se află doar Ruggero Pertile, ultimul sportiv care a supraviețuit epocii de aur a maratonului italian, care va încerca să intre în top 10. Fetele sunt mai bine, calificat în trei și toți pe primele zece carte.
În sărituri, pe lângă Fabrizio Donato mai există Simona Lamantia în femeile triple care după prostul din Daegu caută izbăvirea,motivat de locul patru la Helsinki și de un nivel mediu foarte scăzut față de acum câțiva ani.
Celelalte momente de top, pe lângă duelul Bolt-Blake, vor fi performanța sportivului de acasă Mo Farah la proba de 5.000 m, care îi provoacă pe kenyeni să aducă încă un aur Marii Britanii; revenirea chinezului Liu Xiang după bătaia de joc de la Beijing, în căutarea unui bis la Atena 2004 la 110m garduri (duelul este întotdeauna cu cubanezul Dayron Robles); dorința de răzbunare a eternei Yelena Isinbayeva în săritura cu prăjitură, iar apoi dueluri nesfârșite SUA-Jamaica atât la ștafeta masculină, cât și la cea feminină.
