Decizia de a include nucleara (pe langa gaz) printre energiile verzi a divizat Comisia Europeană. Noi gândim o decizie proasta, asta ar putea dăunează grav credibilității tranziției ecologice europene. Iar greșeala nu este în a te baza pe tehnologie, ci în a cădea în retorica tehnologiei.
De zeci de ani, Uniunea Europeană s-a angajat serios în provocarea depășirii energiilor fosile și a unui model de dezvoltare care, în ochii tuturor observatorilor nepartizani, nu este durabil atât din punct de vedere ecologic, cât și din punct de vedere social.
Pe una din fețe, încălzire globală amenință nu numai biodiversitatea, ci chiar și supraviețuirea speciei umane, de ex degradarea mediului, inclusiv defrișarea, evidențiază noi riscuri până la punctul de a face mai probabilă izbucnirea pandemiilor; pe scurt, omenirea a intrat într-un curs de coliziune cu planeta Pământ.
Pe de altă parte, disparități în distribuția bogăției, veniturile și oportunitățile de emancipare a oamenilor s-au extins la cote insuportabile chiar și în țările bogate. Este o linie de falie care poate zgudui contractul social.
Gazul nu este ca cărbunele sau petrolul...
În fața acestor urgențe, pe care continentul nostru cu siguranță nu le poate rezolva de la sine, UE a devenit un far global de speranță, construind perspective concrete prin angajamentul său față de Agenda ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă și accelerarea Green Deal și Next Generation UE.
Un pilon al Tranziției Verzi este decarbonizarea până în 2050, când UE vrea să devină primul continent cu emisii zero de CO2. Fundamentale în acest scop sunt politicile energetice care vizează economisirea consumului de energie și, mai ales, transformarea surselor de la fosile (cărbune, petrol și produse conexe) în cele regenerabile (solar, eolian, hidroelectric, geotermal, biomasă etc.).
Din acest ultim punct de vedere, este util să le distingem pe cele mai mult și mai puțin dăunătoare dintre sursele fosile și, prin urmare, pare legitim să trateze gazele cu penalități mai mici decât cărbunele și petrolul, deoarece prima produce mai puțin CO2 decât cea din urmă.
…dar energia nucleară poate fi „curățată” doar prin fuziune
Este o chestiune diferită pentru energia nucleară. Deși auzim adesea despre energia nucleară „curată” de generația următoare, aproape toți oamenii de știință cred asta energia surselor atomice poate deveni „curată” doar atunci când trecem de la fisiune la fuziuneobiectiv neatins până acum. Prin urmare, din câte se știe, la stadiul tehnicii energia nucleară nu poate și nu trebuie să fie considerată „curată”.
Chiar dacă reactoarele de generație următoare au redus probabilitatea defecțiunilor letale, evenimente catastrofale nu pot fi excluse când se bazează pe energia nucleară. Prin urmare, pare corect să încurajăm cercetarea în direcția fuziunii nucleare, dar pare o mizerie să vrei să dai surselor de energie nucleară disponibile astăzi pecetea energiilor „verzi”. Probabilitatea, chiar foarte mică, a unor evenimente catastrofale sugerează să nu te expui unor astfel de riscuri, aderând, ca măsură de precauție, la principiul responsabilității propus de Hans Jonas, fondatorul gândirii filozofice a sustenabilității. Având în vedere un context complex cu determinanți științifici incerti, principiul precauției ofera un criteriu de ghidare al actiunii umane in functie de constientizare (de incertitudine a riscului) si responsabilitate (de management al pericolului).
Pe scurt, din acest punct de vedere, dacă inserarea gazului ca sursă „verde” tranzitorie poate avea rațiunea ei, extinderea autocolantului „verde” la energia nucleară reprezintă o soluție aberantă, dictată de motive care, probabil bazate pe interese create, nu sunt nici logice, nici transparente.
Un model de dezvoltare care ucide planeta
Anul acesta se împlinesc cincizeci de ani de la publicarea faimosului raport „The Limits to Growth”, întocmit de luminați de la MIT din Boston, la comision de la Clubul de la Roma. Raportul a prezis că, fără corecții serioase, modelul de dezvoltare predominant s-ar ciocni de limitele resurselor naturale, ducând omenirea la colapsul socio-mediului. Dezbaterea animată care a urmat atunci a fost rapid redusă la tăcere de retorica tehnologiei. Adică, într-adevăr din anii XNUMX s-a afirmat viziunea neoliberală conform căreia omul, mizând pe stimulii prețurilor pieței, ar fi găsit toate soluțiile tehnologice necesare pentru a depăși acele limite. Și într-adevăr, progresele tehnologice au fost excepționale, contribuind, fără îndoială, la îmbunătățirea condiției umane, cel puțin din punct de vedere material. In orice caz, acel model de dezvoltare a continuat să dăuneze mediului (poluarea și turnarea cantităților tot mai mari de gaze cu efect de seră în atmosferă, declanșând astfel încălzirea globală) și să producă inegalități în societate, punând la îndoială buna funcționare a prețurilor pieței și convocând demonstrațiile FridaysForFuture ale tinerilor în căutarea unui viitor mai drept pentru ei și pentru generațiile viitoare.
Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma, a spus că „tehnologia nu poate și nu trebuie oprită (...), dar trebuie să o călăuzim spre binele comunității”. Punctul de cotitură a impresionat la Bruxelles, cu o majoritate, pe Energia nucleară „verde” este o alegere în numele retoricii tehnologiei, o alegere greșită care se speră să fie revizuită cât mai curând posibil. Dacă nu ar fi așa, dincolo de riscurile inerente alegerii în sine, acest pas ar risca să scadă marile progrese realizate până acum și pe cele planificate în Tranziția Verde Europeană.
