Până de curând, conștientizarea faptului că industria culturii în spațiul cibernetic va merge pe calea culturii clasice în epoca reproductibilității tehnice a operei de artă, pe linii nu diferite de cele analizate de filozofii de la Frankfurt, a fost o certitudine împărtășită doar de un puțini observatori care, precum Thomas Friedman – editorialistul New York Times – au analizat critic ceea ce se întâmplă în spațiul cibernetic, fără să se scufunde totuși în tehno-apocalipsa multor intelectuali publici de derivație francortiană.
Atunci s-a întâmplat ceva important într-o joncțiune improbabilă dintre tehnologie și comportamentul public, până acum înclinat spre tot ce este gratuit, totul acum. Modelul de streaming, grație unor companii vizionare precum Netflix și Spotify, a început să se impună în consumul de conținut și publicul a început să vadă în el un compromis plăcut între propriile așteptări și cele ale producătorilor de cultură. San-culotele gratuității și-au dus furia pe rețelele de socializare, iar o mare parte a publicului s-a transformat de la utilizator la client al industriei culturale de pe teritoriul spațiului cibernetic. Ura!
Modelul fremium, o primă breșă în zid
Că trebuie să plătești ceva pentru conținut de calitate este acum un subiect care nu se mai discută. Pur și simplu se întâmplă. Netflix are 135 de milioane de clienți, iar Spotify peste 70 de milioane. Acești clienți plătesc 10 USD în fiecare lună, mai puțin decât prețul unui bilet de film, pentru a accesa o cantitate imensă de conținut, fără a fi nevoiți să schimbe datele despre obiceiurile lor pentru serviciul pe care îl primesc. Streaming-ul, ca tehnologie, a fost cu adevărat o aplicație ucigașă, la fel ca tehnologia blockchain în curând. Un exemplu pe care susținătorii autoreglementării pieței ar trebui să-l afișeze pe steaguri.
Modelul comercial care a predominat este abonamentul care se confruntă cu un adevărat boom.
Acum aproape toți producătorii de conținut solicită un abonament direct sau prin agregatoare care acoperă toate domeniile industriei culturale, de la informație la muzică, de la cărți la arte vizuale. Mulți se bazează pe modelul freemium, experimentat mai întâi pe piața aplicațiilor, care combină un layer gratuit cu unul plătit, cu prima maieutică la a doua.
Există probleme și cu această schemă, dar ele nu diminuează actul revoluționar de streaming și modelul de monetizare asociat. Principalele probleme ale companiilor care au decis să îmbrățișeze acest model de afaceri, exclusiv sau ca integrare în publicitate, sunt în esență trei. Prima se referă la capacitatea consumatorului, deși dornic, de a se abona și de a gestiona un număr mare de abonamente: la muzică, ziare, reviste, servicii de livrare, videoclipuri, cărți, servicii de taxi, furnizori de internet. Toate costurile și actele administrative care se adună la facturile la gaz, electricitate, apă, asigurări auto și cine știe câte alte chestiuni. A doua se referă la imperativul de a menține consumatorul în timp prin ridicarea lui în ofertă. Este singura varianta disponibila si factorul decisiv pentru ca acest model sa aduca beneficii de durata nu doar pentru conturi, ci si pentru evolutia business-ului in sine.
„The Economist”, care rareori ratează tendințele noii economie, a intervenit pe această temă cu un articol recent în rubrica „Schumpeter”, este un articol care merită să fie oferit în întregime cititorilor noștri, chiar dacă deseori Revista londoneză nu înțelege bine (vezi Brexit, referendumul constituțional italian, Trump etc.)
Noul val al afacerilor digitale
Una dintre ideile cele mai populare în afaceri este că companiile pot ajunge să se întâlnească cu abonați fideli care pot rămâne o anumită perioadă de timp, mai degrabă decât clienții rătăciți care sunt obișnuiți să treacă de la un furnizor la altul ca de la câteva pantofi la altul. Modelul de abonament este văzut de mulți investitori și directori ca fiind Sfântul Graal, deoarece oferă posibilitatea de a avea un flux constant de venituri. Dar această abordare subestimează trei aspecte. 1. Obținerea de abonați poate fi incredibil de costisitoare. 2. Întreținerea acestora poate fi la fel de costisitoare. 3. Abonații pot avea mai mult de un abonament simultan și, prin urmare, pot fi într-o relație de afaceri multiplă neexclusivă periculoasă.
Cel mai cunoscut model de abonament este probabil Amazon Prime. În Statele Unite, Prime are 80 de milioane de abonați care primesc un pachet frumos de servicii pentru 99 de dolari pe lună: muzică, filme, transport rapid de colete și chiar reduceri la produse precum mâncarea pentru copii. Există multe alte exemple. Netflix oferă o mulțime de televizor pentru o mică taxă lunară. Firmele de capital de risc inundă cu bani serviciile de livrare la domiciliu pe bază de abonament. Acestea sunt companii care aduc alimente, medicamente, mobilier și chiar lenjerie intimă la ușă.
Zuora, o companie de dezvoltare de software, vorbește despre apariția „Economiei abonamentului”.
Aspectul economic al abonamentului pentru a nu primi înapoi un caz Cambridge Analytica
Unele dintre cele mai de succes companii care urmează să devină publice în 2018 se bazează pe economia abonamentului.
dropbox, un serviciu de partajare a fișierelor bazat pe cloud, a devenit public pe Nasdaq în martie trecut și a fost evaluat la 13 miliarde de dolari. Pretinde că are 500 de milioane de utilizatori înregistrați și își propune să-i transforme în clienți plătitori (sunt deja 11 milioane) pentru a le oferi un serviciu superior.
Spotify, serviciul de streaming muzical, a devenit public în aprilie cu o evaluare de 26 de miliarde de dolari acumulată în principal datorită celor 71 de milioane de clienți plătitori definiți drept „abonați premium”.
[smiling_video id="20141″]
[/smiling_video]
În medie, fiecare utilizator plătitor generează de 13 ori mai mult venit decât un utilizator neplatitor și crește marja brută de 27 de ori.
Atractia afacerii cu abonament este evidenta. Companiile își pot planifica viitorul cu mai multă ușurință și pot construi relații de afaceri durabile cu clienții lor care își pierd interesul de a face achiziții ocazionale de servicii sau produse.
Unele afaceri venerabile și-au dat seama cu mult timp în urmă cum să transforme o achiziție aleatorie în achiziții recurente. Gillette oferă consumatorilor aparate de ras super-reducere și apoi îi cere să cumpere lame de schimb lunar. Rolls-Royce, General Electric și Pratt & Whitney vând rareori motoare civile cu reacție într-o afacere unică, dar încheie oferte în afara flotei, adică contracte destul de complexe care leagă companiile aeriene de zeci de ani.
Abonatul ca activ stabil
Modelul de abonament devine din ce în ce mai popular datorită tehnologiei care face mai ușor să închirieze decât să deții serviciul sau produsul. De exemplu, în loc să cumpere software, utilizatorii îl pot folosi printr-un serviciu cloud.
În plus, colectarea și analiza datelor este mult stimulată de o relație stabilă vânzător-cumpărător care îi aduce beneficii pe ambii. De exemplu, Netflix a înțeles că abonații iubesc maratoanele seriale și așa i-a mulțumit. Iar după scandalul legat de utilizarea dubioasă de către Cambridge Analytica a datelor a 87 de milioane de utilizatori Facebook, va exista o cursă în business-ul digital pentru a trece de la un model bazat exclusiv pe publicitate la un model mixt, bazat tot pe abonamente doar pentru a asigura confidențialitatea. a utilizatorilor săi.
Această din urmă abordare îi pune pe investitori și creditori în largul lor cu afacerile necorporale, care nu sunt afaceri care produc bunuri și continuă să vândă. Un abonat este perceput ca având active stabile în care să investească. Companiile care se bazează pe un flux frenetic de tranzacții unice, cum ar fi cea a Uber, de exemplu, sunt mai volatile și mai vulnerabile, deoarece barierele de intrare sunt mult mai reduse.
Limitele economiei de abonament
Boom-ul abonamentelor va continua, fără îndoială. Într-o asemenea măsură încât autoritățile de reglementare antitrust ar putea deveni destul de nervoase în fața dificultății consumatorilor de a trece de la un furnizor la altul atât pentru restricțiile contractuale, cât și pentru costurile prohibitive pe care le-ar putea presupune o astfel de migrare, cum ar fi, de exemplu, renunțarea propriii istorici de date.
Deci, înainte de a sărbători hegemonia acestui model, trebuie să luăm în considerare limitele acestuia. Aici sunt ei.
Primul. Firmele trebuie să investească în avans pentru a atrage noi abonați atât cu prețuri menținute artificial la un nivel scăzut, cât și cu cheltuieli mari pentru marketing și publicitate. Ne uităm la jumătatea de duzină de companii care practică acest model: Amazon Prime, Blue Apron, Dropbox, Hulu, Netflix și Spotify, comparăm cash-flow-ul slab de anul trecut cu investiția necesară pentru a obține o rentabilitate a capitalului de 10%. Deficitul total se ridică la 14 miliarde de dolari, sau 4 miliarde de dolari, excluzând Amazon Prime. Acest deficit este aproape de valoarea resurselor necesare pentru a câștiga și păstra noi abonați. În cele din urmă, aceste companii trebuie să crească prețurile pentru a obține profit sau să vândă o gamă mai largă de servicii în detrimentul altor afaceri bazate pe abonament. Toate aceste companii folosesc modele statistice pentru a încerca să se asigure că „valoarea durabilă” a unui consumator depășește costul de achiziție, dar acesta este un pariu.
Al doilea. Abonații sunt enervant de infidel. La sfârșitul perioadei contractuale, aceștia trec adesea la un alt furnizor. Se estimează că Netflix pierde lunar 1% din abonații săi, în conformitate cu tendințele companiilor care practică acest model precum operatorii de telefonie mobilă. Pentru Spotify cifra se ridică la 5% îngrijorătoare, pentru unele servicii de livrare la domiciliu se ridică la 10%. Abandonurile (chirnul) cresc în raport cu sosirea de noi competitori și cu creșterea prețurilor.
Menage a trente-trois
Ultimul defect este lipsa de exclusivitate. Consumatorii iubesc curvia. Cluburile de loialitate au 4 miliarde de membri în SUA, deoarece oamenilor le place să se alăture multor furnizori diferiți, cum ar fi companii aeriene și hoteluri. Această tendință ar putea învălui și industria abonamentelor online.
Cele 118 milioane de gospodării din America produc 200 de milioane de abonamente la servicii de streaming și alte servicii web. Evaluarea ridicată a companiilor de streaming implică faptul că acestea vor putea atrage 350 de milioane de abonați până în 2027. De la oferta digitală a ziarelor la cea a sistemelor de navigație, până la startup-urile care vând sisteme de securitate pentru locuințe, Statu United sunt în pragul unui boom gigantic al abonamentului. Primul semn de necaz poate fi că nu sunt destui americani care să-i satisfacă pe toți
Și atunci trebuie să vii imediat cu altceva. Ce părere aveți despre blockchain?
