Scandalul din ipoteci subprime se inchide pt JP Morgan cu un acord record. Gigantul bancar american a încheiat negocierile cu Departamentul de Justiție al SUA acceptând să plătească 13 miliarde de dolari să închidă ancheta împotriva lui. O scrie „Wall Street Journal”, precizând că acordul ar trebui oficializat în următoarele ore. Instituția va plăti 4 miliarde de dolari proprietarilor de case care și-au pierdut casele și 9 miliarde de dolari altor investitori. Este cea mai onerosă înțelegere care a fost semnată vreodată între guvernul de la Washington și o companie.
Nu numai atât: compensațiile vor trebui plătite până la sfârșitul anului 2016 și dacă Banca nu respectă acest termen, ar putea suferi și alte sancțiuni. Din cele patru miliarde, 1,5-1,7 miliarde vor merge către persoanele implicate pentru a reduce ratele la creditele ipotecare, care în multe cazuri au depășit valoarea caselor lor. Alte 300-500 de milioane vor fi folosite ca ajutor pentru scăderea ratelor consumatorilor implicați. Cealaltă jumătate din cele patru miliarde ar putea fi folosite pentru a reduce dobânda la împrumuturile existente.
Potrivit acuzațiilor, JP Morgan a oferit informații înșelătoare giganților ipotecare Fannie Mae și Freddie Mac despre calitatea împrumuturilor achiziționate în timpul boom-ului imobiliar.
MECANISMUL IPOTECEI SUBPRIME
Dar cum a funcționat înșelătoria cu creditele subprime? Pe scurt, băncile își împingeau clienții să folosească casele ca bancomate. Ani de zile împrumuturile imobiliare au fost luate în serie: noile împrumuturi serveau la achitarea celor anterioare și fiind de o sumă mai mare (pentru că între timp prețul caselor crescuse) permiteau familiilor să pună în buzunar diferența. De îndată ce prețurile caselor au încetat să crească, mecanismul s-a blocat și milioane de americani s-au trezit cu o ipotecă care nu putea fi rambursată. În acel moment, băncile au preluat casele.
Pe măsură ce le-au oferit clienților subprime, creditorii au emis instrumente financiare complexe susținute de acele credite ipotecare. Produse derivate care erau mai mult decât riscante (pentru că era clar că subprime-urile nu vor fi acoperite), dar care au fost vândute ca investiții foarte sigure investitorilor. Toate acestea și datorită complicității agențiilor de rating, care (plătite chiar de bănci, și deci în conflict de interese) au atribuit acelor titluri de valoare triplu A, cel mai înalt rating de fiabilitate.
Atașamente: Wall Street Journal
