Președinții Regiunii au văzut bine în ultima întâlnire a Conferinței Stat – Regiuni când au relansat mobilitatea durabilă. Ieri au fost publicate datele Isfort (Institutul Superior de Formare și Cercetare pentru Transporturi) privind mobilitatea în 2016. O treime dintre italieni aleg transportul în comun, bicicleta sau mersul pe jos. Restul sunt șoferi pasionați. Cresc cu 8 puncte fata de 2001 si este o cifra buna. O imagine îngrijorătoare, într-un fel deconcertant. Câte resurse publice au fost folosite pentru călătoriile ecologice în orașele noastre? Ei nu contează. Și totuși în programarea fondurilor europene 2014-2020 există zeci de proiecte pentru piste de biciclete, transport public nepoluant, car și bike sharing. Cert este că italienii continuă să prefere mașinile private.
Poate că guvernanții au simțit asta. La ședința de la începutul lunii august, au trimis o listă de lucruri de făcut Comisiei de Mediu și Lucrări Publice din Senat. Propuneri prezentate de consilierul Regiunii Calabria, Francesco Russo în numele tuturor. Idei și bani desigur. De exemplu, fondurile pentru mobilitatea electrică să fie incluse în fondul național de transport. Pentru flota italiană de autobuze (printre cele mai vechi din Europa) se solicită utilizarea obligatorie a combustibililor alternativi, nepoluanți. Apoi, propuneri de siguranță feroviară, ciclism, reînnoirea materialului rulant al transportului public și monitorizarea bunelor practici de către Regiuni și autoritățile locale.
La reluarea lucrărilor, comisiile parlamentare ar trebui să înceapă discuția pe fondul textului primit. Acum, poate că Regiunile nu au fost întotdeauna virtuoase în acest sector strategic al vieții noastre de zi cu zi, dar este o plăcere că nu neglijează valoarea economică a alegerilor lor. De altfel, pe lângă valoarea de mediu, Senatul, care trebuie să le îndeplinească, reamintește de sustenabilitatea economică a acțiunilor de întreprins. În sensul că este necesar să se țină cont de posibilitățile oferite de bugetele administrațiilor publice centrale și locale în vederea respectării angajamentelor. Pentru ei, criticile trebuie să ajungă la UE, unde ideile de multe ori nu se traduc în fapte concrete. Un principiu dezvoltat în contextul politicilor de mediu, de exemplu, își găsește puțină aplicație din cauza rezistenței din partea sectorului politicilor de dezvoltare economică. Dacă găsim sinteza între cele două nevoi, o putem aduce și la Bruxelles.
