Într-o sală aglomerată, absent ministrul pentru Sud, care participase în schimb la sesiunile anterioare, „Anticipările Raport Svimez 2019 asupra economiei și societății din Sud”. Președintele Adriano Giannola și directorul Luca Bianchi au lansat un mesaj de alarmă foarte îngrijorat către lumea politică și către cei direct responsabili de guvern. Referindu-se la politicile de creștere necesare astăzi, aceștia au afirmat că acum este ultimul apel pe afrontare o situaţie care a devenit de impact structural negativ pentru toata tara.
Înainte de a intra în meritele „anticipărilor” din acest an, este interesant să ne amintim schimbarea de ton care a caracterizat progresiv prezentări similare în ultimii patru ani. Documentul pentru anul 2016 s-a intitulat „De la repornire la refacerea dezvoltării”. Pentru 2017 s-a susținut că „Recuperarea se consolidează, dar urgența socială rămâne”. Pentru 2018, a fost plasat „Economia și societatea Sudului în sezonul incertitudinii”. Anul acesta evenimentul se intitulează: „Spectrul recesiunii în sud”.
Cu alte cuvinte, am ieșit dintr-o atitudine de incertitudine plină de speranță și valorificarea semnalelor pozitive manifestate de economia sudică în ultimii trei ani și s-a remarcat că situația este acum hotărât descendentă: ritmul de creștere pentru 2018 a scăzut la +0.6% în timp ce pentru 2019 este de așteptat - 0.3% (+ 1.0 și, respectiv, +0.3% în Centru-Nord). Mezzogiorno italian crește mai puțin decât Grecia și accentuează decalajul față de restul țării și UE. Dar, rețineți, Centrul-Nord nu navighează la viteză maximă, dimpotrivă, în ultimii patru ani a demonstrat că singur este capabil să crească într-un ritm mult mai mic decât media UE (+5.1% față de +9.1%) .
În afară de reflectările situației globale actuale, adică economia acesteia nu poate conta ca în trecut pe aportul cererii interne din Sud. Slăbiciunea acesteia din urmă, în schimb, nu depinde doar de rata scăzută de creștere a consumului final a gospodăriilor sudice (4.4% față de 6.2% în Centru-Nord în 2015-2018) dar, mai ales, de scăderea cheltuielilor de consum final de către administrațiile publice: în Sud aceasta a fost de -2.3% în ultimii patru ani, față de o creștere de +1.5% în Centru și Nord.
Nu este adevărat, astăzi, că sunt mai multe cheltuieli publice în Sud decât în Centru-Nord. De altfel, trebuie avut în vedere că investițiile în lucrări publice în 1970 au fost egale cu 677 euro pe cap de locuitor în Sud și 452 în Centru-Nord, în timp ce au scăzut în 2018 la 102 și respectiv 278! Față de aceasta, trebuie subliniat că investițiile private rămân o componentă dinamică a cererii interne din Sud (+9.6% în 2015-18), în ciuda încetinirii îngrijorătoare, aproape la zero, a celor pentru mașini și echipamente în 2018 (+0.1 %); efectul slăbirii intervențiilor legate de Industria 4.0.
Tabloul macroeconomic astfel conturat devine și mai rău, dacă se poate, prin citirea tendințelor și a datelor privind ocuparea forței de muncă, migrația și starea celor mai importante infrastructuri sociale care caracterizează astăzi Sudul.
Cât despre angajare, de la jumătatea anului 2018 s-a înregistrat o scădere de 107 mii de unități (în Centru și Nord +48) și mai sunt 265 locuri de muncă sub 2008. Contractele permanente sunt în scădere, iar contractele pe durată determinată și contractele cu fracțiune de normă involuntară sunt în creștere. Rata de ocupare a femeilor este de 35.4% față de 62.7% în Centru-Nord și 67.4% în UE 28. Decalajul de ocupare a forței de muncă se măsoară și prin aplicarea la populația din sud a diferențelor de rată de ocupare față de Centru-Nord, este estimată la aproape 3 milioane, dintre care jumătate ar fi muncitori cu înaltă calificare.
Pentru ce grija fenomen de migrație, putine date sintetizeaza situatia: in ultimii 15 ani au emigrat 2 milioane de sudisti iar soldul net, avand in vedere randamente, este egal cu -852 mii unitati, dintre care 612 mii tineri sub 35 de ani si 240 mii absolventi de facultate. Prin urmare, se constată o scădere a populației tinere și calificate care nu este, în niciun caz, compensată de fluxurile de imigranți obișnuiți, care rămân mult mai scăzute și caracterizate de calificări scăzute. La acest nivel, așadar, o perspectivă cu adevărat devastatoare se pregătește pentru Sud în ceea ce privește pierderea populației, deficitul de capital uman și deșertificarea teritoriilor, în special a celor interne.
În cele din urmă, alături de toate acestea, sunt luate în considerare starea infrastructurii sociale. În acest sens, tabloul care se desprinde, deși sintetic, relevă un decalaj absolut nesustenabil între Sud și Centru-Nord în nivelul serviciilor care ar trebui să garanteze drepturile de cetățenie ale populației sudice. Și asta, fără a intra în meritele numeroaselor date negative, se referă, după cum se știe,: școli, spitale, centre de sănătate, grădinițe, mobilitate etc.
A concluziona. După cum am spus la început, subliniind gravitatea situației, managerii Svimez au intenționat să se adreseze guvernului și întregii clase politice naționale cu un ultim apel de a aborda în mod responsabil problemele din Sud. Este absolut necesară o recunoaștere a dramaticului natura situaţiei şi pericolul acesteia pentru întregul sistem economic şi social. Nu mai putem aștepta. După cum a demonstrat Svimez în ultimii ani, afacerile vitale, talentele, resursele naturale nu lipsesc în Sud. Este necesar să se susțină – așa cum începuse să se facă, deși insuficient – și să se consolideze continuu semnele unei posibile redresări a economiei sudice.
Nu se pot gândi la soluții separate, redresarea structurală a acestei zone trebuie începută în cadrul unui program organic de intervenții într-o strategie cu dimensiune națională și europeană. Temele sunt cele care implică întregul sistem economic și social al țării și amplasarea acestuia în Europa: inovație, formarea capitalului uman, infrastructura socială și de mediu, competitivitatea în lanțurile valorice globale, perspectiva mediteraneană. Toate acestea sunt înaintea venitului de bază e nu este compatibil cu designul separatist de autonomie diferentiata.
