În jurul Lună, fondul salvează statelepolemica face ravagii. Cuvintele mari zboară între diferitele aliniamente politice, depășind din ce în ce mai mult nu doar bunele maniere, ci și necesarul calm instituțional, care este prima regulă a oricărui om politic pentru a nu prejudicia imaginea internațională și interesele țării. Aproape niciodată nu intrăm în meritele modificărilor care urmează să fie aduse statutului MES și a avantajelor pe care consolidarea acestui instrument le poate aduce Italiei, precum și, desigur, o evaluare realistă a problemelor sale critice.
Marcellus Messori, pe care o regiza lui Luiss la Şcoala de Economie Politică Europeană, urmărește de ani de zile problemele europene. I-am cerut o părere despre Mes, încercând să lămurim numeroasele declarații greșite făcute în ultimele zile de politicieni, dar și de mulți jurnaliști, care s-au aruncat pe știri fără să se adâncească într-un subiect care, în mod obiectiv, nu este simplu și imediat. de inteles.
ALTE DOUĂ FONDURI DE PRECAUȚIE
„În primul rând – afirmă Messori – aș dori să subliniez că, spre deosebire de ceea ce susțin unii suveranişti despre lipsa de solidaritate în Europa, Mes este tocmai un mecanism de partajare a riscurilor, un fond care servește tocmai pentru a da liniște sufletească țărilor din zona euro care, în cazul în care se află în dificultate, întreaga comunitate are acum un instrument (care lipsea în 2009) care să le acorde ajutoare finanțate de toate alte țări. În al doilea rând, sunt uimit că niciun politician și niciun comentator nu a subliniat că, pe lângă fondul care vizează salvarea statelor aflate în dificultate, există două fonduri de precauție. Primul se referă la țări care respectă în mod substanțial parametrii de deficit și datorie europeni, dar care ar putea fi infectate de crizele altora, care vor putea primi ajutoare fără condiții speciale. Al doilea, care este trecută cu vederea și de comentatorii atenți precum Alessandro Penati, privește țările care nu respectă parametrii UE, dar au o economie robustă. Accesul la fond este avut în vedere pentru aceste țări cu condiția ca acestea să accepte anumite condiții privind necesitatea reechilibrării finanțelor publice și a creșterii productivității sistemului lor economic. Pe scurt, trebuie să se aboneze la a memorandum de înțelegere prin care se angajează să efectueze acțiuni de remediere care, de altfel, sunt în interesul cetăţenilor ţării însăşi. În acest caz nu se vorbește deloc de restructurare a datoriilor. Această posibilitate de a obține credit de la Mes este un punct important și pozitiv pentru țări ca a noastră dacă reușește să implementeze o politică de redresare efectivă și revigorare a economiei. Acesta este motivul pentru care nu pare logic să nu participi la fond.”
POSIBILA CERERE DE RESTRUCTURARE DATORII
Aceste două fonduri sunt diferite de cel principal care este declanșată la cererea țării în dificultate și care necesită o procedură de evaluare de către Mes însuși și de către Comisia de la Bruxelles privind sustenabilitatea datoriei. Examinare care ar putea duce și la cerere de restructurare a datoriei înainte de a primi ajutor de la fond.
„Cu siguranță, și tocmai pe aceste noi proceduri s-au concentrat criticile politice care au subliniat și denaturat unele note tehnice privind funcționarea fondului. Practic, unii economiști ai Țările nord-europene au presat pentru a împiedica țara creditoare să fie obligată să ramburseze datoriile țării falimentare și, din acest motiv, au insistat asupra necesității implicării creditorilor privați în primul rând, pentru a reduce datoria în sine și numai după recurgerea la plăți persistente de către MES, care este finanțat direct de statele individuale. Obiecția pe care am făcut-o față de această teorie este că în acest fel riscăm să obținem un rezultat opus celui dorit, adică așteptările pieței cu privire la valorile mobiliare ale unei anumite țări care are o datorie mare se înrăutățesc, accelerând, în consecință, intrarea acesteia în criză. Pentru asta italienii au luptat pentru a elimina orice referire explicită la restructurare și, mai ales, pentru a evita introducerea unor parametri rigidi pe baza căruia să se calculeze sustenabilitatea datoriei. Ar fi fost foarte ușor pentru speculatori să calculeze punctul de rupere și să speculeze împotriva acelui stat deja fragil, aducând-o în pragul crizei. Și acest rezultat a fost atins.”
CONTROVERSE ASUPRA „Salvarea băncilor germane”
Există un al doilea punct care a stârnit controverse aprinse. Se spune că capacitatea Mes de a finanța băncile aflate în criză îi servește în esență salvarea băncilor germane și prin urmare am fi nevoiți să transferăm resurse către Germania bogată care refuză în schimb să ne ajute.
„Nu cred că această controversă are vreun fundament. Mes va putea interveni în sprijinul fondului comun de rezoluție interbancară care la rândul său intervine în favoarea Băncii aflate în dificultate într-o anumită țară, după aplicarea de Cauțiune costurile falimentului au fost transferate acţionarilor, deţinătorilor de obligaţiuni şi deponenţilor cu depozite care depăşesc 100 de euro. Dacă acești bani nu ar fi suficienți, fondul european de rezoluție ar interveni până la 5% din activele Băncii. În cazul în care ar fi nevoie de fonduri suplimentare, Mes ar interveni. Aceasta este o posibilitate îndepărtată având în vedere că până acum nicio faliment bancar nu a solicitat fonduri în valoare de 10-12% din activele sale.
ESTE LUNA UN SEMNE DE NU ÎNCREDERE FĂRĂ EUROPA DE SUD?
În general, însă, unele caracteristici ale acestei reforme mărturisesc a neîncredere profundă în capacitatea sau dorința unor țări din sudul Europei de a-și pune ordine în finanțele publice și de aceea se încearcă construirea unui cordon de protecție împotriva eventualei lor crize, înăsprindu-se în continuare condițiile pentru salvarea lor. Este ușor de observat în aceste clauze o neîncredere față de Italia, care nu dă semne convingătoare că vrea să-și reducă datoria.
„Cu siguranță există o schimbare a puterii de la Comisia de la Bruxelles la un organism mai tehnic care reprezintă nu atât interesul general al Comunităţii, cât ţările creditoare care vor să fie siguri că își vor primi banii înapoi. Dar la baza tuturor acestor lucruri există problema datoriei noastre că, spre deosebire de ceea ce au făcut alte țări, inclusiv Spania și Portugalia, noi nu putem reduce. Într-adevăr, anul trecut am însoțit o politică de creștere a cheltuielilor publice cu declarații explicite de a nu dori să respectăm regulile UE, că erau reguli greșite și că am fi făcut ceea ce am vrut.”
CUM SĂ FACEȚI PROBLEMA DATORIEI
Prin urmare, problema constă tocmai în datoria noastră. Pe de o parte, sperie celelalte țări europene care se tem de contagiune care decurge dintr-o criză italiană, iar pe de altă parte este o frână a creșterii noastre, atât de mult încât de mulți ani PIB-ul nostru crește într-un ritm de aproximativ jumătate. cea a Europei, sau în momentele de criză cade mai mult decât celelalte, atât de mult încât suntem singura țară care nu și-a revenit încă nivelul veniturilor din 2008. Există un drum realist care ne poate scoate din stagnare fără să mergem. printr-o implicită dramatică și fără a face sacrificii drastice așa cum sa întâmplat în Grecia?
„Desigur că este posibil. Nu este ușor, dar posibil, și o spunem de ani de zile. Obiectivul este de a acționa atât asupra numărătorului fracției datorie/PIB cât și asupra numitorului, adică asupra accelerației creșterii. Nu trebuie să pariem totul pe reducerea cheltuielilor și pe promisiunea unor taxe mai mici. Trebuie menționat că aceste promisiuni nu au fost niciodată îndeplinite. Și când cineva a încercat să reducă impozitele cu o creștere a deficitului, consecințele asupra creșterii au fost negative, adică am intrat în stagnare. Prin urmare, trebuie făcut un program recompunerea cheltuielilor și restructurarea fiscală. Trebuie să facem cheltuielile mai eficiente, fără a speria oamenii, spunând că vrem să reducem bunăstarea, dar arătând cum se poate face pentru a le face mai eficiente. Discuția despre sistemul de impozitare este similară, deocamdată o rochie Harlequin ineficientă și o sursă de distorsiuni. Mai întâi trebuie să raționalizăm sistemul și apoi să ne gândim la reducerea poverii fiscalului.”
Dar este nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a implementa aceste reforme și a vedea rezultate. Cum să rezolvi acest interval de timp menținerea consensului cetățenilor italieni obișnuiți să audă de la politicieni doar promisiuni de cadouri de diferite feluri și niciodată un proiect pe termen mediu cu obiectivul clar de creștere a PIB-ului?
„Dacă s-ar putea stabili o politică credibilă atât față de propriii cetățeni, cât și față de partenerii internaționali, cred că am putea avea un ajutor concret din partea Europei, inclusiv o posibilă recurgere la acea linie de credit preventiv menționată la început. Acest lucru ne-ar putea ajuta să reducem mai rapid spread-ul și, prin urmare, ponderea dobânzii pe care trebuie să o plătim. Anumit, un acord contractual serios și obligatoriu ar trebui negociat cu autoritățile europene, dar sunt sigur că astăzi există un interes sincer din partea tuturor celorlalte țări pentru redresarea Italiei și, prin urmare, forța politică care a vrut să parieze pe UE și a putut să-i convingă pe italieni că o redresare serioasă este posibilă și că acest lucru este în interesul real al tuturor, ar găsi o atitudine foarte pozitivă din partea altor guverne. În același timp, s-ar putea spera că îmbunătățirea așteptărilor pieței față de noi ar putea duce la o reducere mai rapidă a dobânzilor și la o creștere a investițiilor, inclusiv a investițiilor străine. Ar fi declanșatorul unui cerc virtuos, după ce au suferit atâtea spirale negative fiice ale iluziilor răspândite de politicieni care sunt cu toții concentrați pe prezent și nevăzuți de obstacolele împrăștiate pe drumul spre viitor.
