Prin urmare, dacă UE va garanta proiectele din 1956 prezentate de Italia „pentru deversoare pentru inundații și bariere împotriva instabilității”, care singure au costat între 5 și 10 miliarde de euro, ar putea demara imediat, grație creditului Cassa . Mai mult, UE ar trebui să garanteze și aplicarea clauzelor de flexibilitate prevăzute în tratate, în fața unei situații economice foarte dure, la care trebuie adăugată intensificarea fenomenelor de instabilitate hidrogeologică”.
Bassanini a ținut să clarifice că rolul Cassa este de a „finanța investițiile Statului și ale autorităților locale prin banii economisitorilor, care își cumpără produsele (conturi de economii carnete și obligațiuni de economii) la ghișeul oficiului poștal, iar încasările efectuate pe pieţelor cu emisiunea de obligaţiuni. Prin urmare datorii pe care trebuie să le ramburseze cu dobândă”.
Cu toate acestea, Cassa poate, în orice caz, „acționa ca forță motrice sau catalizator pentru împrumuturile private. Cu 500 de milioane de resurse europene, ar putea fi activate investiții de 5 până la 10 miliarde”.
