Acțiune

M5S pe muncă, sindicate, pensii: mult zgomot pentru nimic

Programul Cinci Stele despre muncă, sindicate, pensii aude teme larg răspândite, dar cu puțină originalitate și multă prudență: tăcerea ciudată asupra așa-ziselor „pensii de aur” este izbitoare.

M5S pe muncă, sindicate, pensii: mult zgomot pentru nimic

După ce au primit contribuțiile foștilor sindicaliști de altădată în căutarea unei învieri („grillinii” au devenit, în politică, piatra filosofală a notorietății în sensul că oamenii pe care îi prețuiesc sunt înviați din mormintele în care s-au odihnit în pace). și a dus la pontificat la TV) M5S a început să-și publice punctele programatice, inclusiv cele de lucru. Pentru a comenta mai bine elaborat, ne-am luat libertatea (și îndrăzneala) să-l publicăm, chiar și cu prețul efectuării – deși indirect – a unei acțiuni de propagandă pentru care îi vom cere iertare Atotputernicului. Documentul pentastellato este organizat astfel: o scurtă introducere care identifică problema, explică sumar conținutul acesteia și indică motivele critice care trebuie corectate. Urmează apoi „punctul programatic” cu propunerile, care vizează înlăturarea viciilor și defectelor regulilor și practicilor acum în vigoare. Observațiile noastre vor urma și această abordare.

Movimento 5 Stelle – Program de lucru

REPREZENTARE SINDICALA LIBERĂ

În ceea ce privește reprezentarea la locul de muncă, astăzi nu este posibil ca o nouă listă sindicală să se prezinte la alegerile RSA (reprezentanți sindicali de firmă) în cadrul companiilor cu peste 15 angajați, atât publice, cât și private. RSA poate fi nominalizată doar de organizațiile anterioare, poate nici măcar alese. Sau, dacă sunt aleși, doar din listele celor care au fost deja prezenți, adică sindicate și organizații care au semnat deja contracte. Acest sistem, rezultat al articolului 19 din Statutul Muncitorilor, modificat necorespunzător printr-un referendum din 1995, blochează orice reînnoire sindicală și, mai ales, conferă companiilor puterea de a decide care sunt sindicatele „bune” și „rele”, în raport cu la relaţia pe care o întreţin cu angajatorul. Îți amintești ciocnirea Fiom-Fiat de acum câțiva ani? A fost atunci o sentință a Curții Constituționale, în iulie 2013, care a schimbat imaginea. Dar, ca de atâtea alte ori, Consulta nu a fost luată în considerare deloc de forțele politice și nici de marile sindicate confederale. Muncitorii, toți lucrătorii, trebuie să își poată alege reprezentanții, în deplină libertate și fără constrângeri. Toți trebuie să fie alegători și eligibili. Așa cum prevede Carta noastră constituțională.

PUNCT PROGRAMATIC

Mișcarea 5 Stele vrea să garanteze tuturor lucrătorilor dreptul de a-și putea alege reprezentanții sindicali și de a fi aleși, cu o competiție deschisă între toate acronimele, indiferent că au semnat acordurile cu omologii. În sfârșit, este vorba de aplicarea integrală a articolului 39 din Constituție privind libera inițiativă sindicală.

COMETARIU

În afară de reconstrucția oarecum aproximativă și falsă a articolului 19 din Actul Constitutiv (referendumul din 1995 a avut drept scop tocmai dezagajarea recunoașterii reprezentativității sindicale și deci a viabilității sindicale în companie, de la a fi semnatari ai contractelor naționale, limitând aceasta la cea a contractelor aplicate în societate); în afară de aceasta, Consulta cu o propoziție „inovatoare” a stabilit că „semnarea” echivalează cu „participarea activă la negocieri” chiar și fără aderarea la concluzii; instigatorul acestei măsuri (Giorgio Cremaschi) și-a dat seama că liberalizarea ei extremă ar fi destinată și asociațiilor care fac totul în companie, cu excepția activităților sindicale, având în vedere că după sentința Tribunalului, un sindicat este reprezentativ chiar dacă tocmai ați participat la negocierile? Sentința Constituțională nr.231 din 2013 a dictat criteriile de bază pentru recunoașterea „mai mare reprezentativitate” în lumina efectelor referendumului din 1995. În practică, dacă ne limităm la respectarea funcției instituțiilor juridice și nu a acestora formale disciplină, am putea susține că sentința citată a pescuit întrebarea care în 1995 a fost respinsă de alegători și care a propus ceea ce Cremaschi a teoretizat și reluat în punctul programatic. Articolul 39 din Constituție stabilește în primul alineat că „organizația sindicală este liberă”: ceea ce nu înseamnă că are acces automat la drepturile prevăzute de Statut, a căror recunoaștere se realizează pe baza unor criterii minim selective. .

***

SINDURI FĂRĂ PRIVILEGII

Taxe de servicii, entități bilaterale, finanțare corporativă indirectă, chiar și sponsorizări. Astăzi, marile organizații sindicale se sprijină printr-o multitudine de instrumente care generează adesea opacitate și le îndepărtează libertatea de acțiune de la acronimele muncitorilor, distanțandu-i de nevoile autentice ale membrilor. Resursele trebuie să ajungă la sindicat exclusiv prin cotele membrilor, deoarece activitatea sindicală trebuie să se bazeze doar pe acordul acestora și pe apărarea intereselor muncitorilor.

În plus, angajatul și pensionarul trebuie să fie liberi să anuleze un card de sindicat cu adevărat reînnoibil: nu trebuie să mai existe apartenențe care se perpetuează pentru totdeauna doar pe baza principiului consimțământului tacit. După un anumit număr de ani, apartenența la un anumit sindicat trebuie să fie supusă acordului explicit. Cafenele și Patronati trebuie de asemenea aduse sub control public real, în raport cu eficiența și calitatea serviciului prestat. În timp ce permisele și detașările sindicale trebuie folosite pentru prezența și activitatea efectivă la locul de muncă din care cineva provine și nu pentru acoperirea altor roluri în alte sectoare.

În sfârșit, mult prea mulți foști sindicaliști au făcut carieră în Parlament, în partide politice, în guvern sau datorită funcțiilor de putere în managementul marilor companii: un amestec care trebuie oprit. Pe scurt, marele sindicat trebuie ajutat să se debirocratizeze, tăindu-i privilegiile inutile pentru a-l readuce la funcția sa esențială: apărarea muncii.

PUNCT PROGRAMATIC

M5-ul vrea să taie privilegiile anacronice care, în cadrul sistemului sindical, au contribuit la crearea unor situații „de castă”, complet detașate de realitatea schimbătoare a muncii.

COMETARIU

Sindicatele vor fi cele care vor răspunde acestor critici care descriu o utilizare/abuz patologic al drepturilor sindicale. Ca și alteori, M5S trage în mulțime conștient că poate atinge o țintă. Este adevărat, de fapt, că activismul voluntar a dispărut practic în acțiunea sindicală. Majoritatea timpului de sindicat este plătit, prin concedii sau orice altceva. Mai mult, consultanții „grillini” au uitat un alt „privilegiu” de care se bucură numai sindicaliștii aflați în concediu (conform legii nr. 300/1970): pe lângă păstrarea locului de muncă, cum este corect, contribuțiile la asigurările sociale sunt figurative. și plasarea în sarcina conducerii aferente. De parcă a fi sindicalist ar fi un serviciu public. Acesta era înainte un tratament rezervat chiar și celor aleși în funcții publice, dar acum a încetat.

În orice caz, acest punct programatic pledează pentru un lucru la care nici măcar guvernele de centru-dreapta nu îndrăzniseră să se gândească: atacarea sindicatelor pe plan economic, prin introducerea unui criteriu de temporaritate a împuternicirilor prin care se încasează cotizațiile. Mai mult, această regulă nu mai este susținută (cum se întâmplase până la referendumul din 1995) de o lege (Statutul, de fapt), ci de o normă contractuală pe care patronatele nu au pus-o niciodată în discuție, chiar dacă după abrogarea prin referendum ar fi putut face asta. Altfel este cazul retinerilor, prin delegare, asupra pensiilor, al caror mecanism ar putea fi modificat – si supus verificarii periodice – printr-un act de indrumare guvernamentala catre INPS. Cât despre cariera sindicaliștilor în Parlament, în partide, în guvern, la M5S, aceștia nu au explicat că statutele principalelor sindicate prevăd incompatibilități cu funcțiile politice și elective deja la momentul candidaturii.

***

MAI MULTA DEMOCRATIE LA MUNCĂ

„Co-managementul german” (Mit-Bestimmung) despre care se vorbește mult este sistemul care, mai ales în Germania, reglementează relațiile industriale și prevede participarea directă a angajaților la procesele decizionale ale companiei pe probleme precum organizarea, calitatea muncii sau alte alegeri strategice. Mai general, în adevăr, pot exista diferite instrumente de consultare, codecizie sau în orice caz de dezintermediere și implicare a lucrătorilor în viața companiei. Avizul lor direct poate fi solicitat prin propuneri și sugestii care sunt oarecum obligatorii pentru conducere. Sau pot fi avute în vedere „grupuri de îmbunătățire” pe probleme pur organizaționale sau legate de timpul de lucru. Sau, din nou, într-un mod mai organic, pot fi puse în joc reprezentanțe care intră direct în funcționarea consiliilor de administrație, de conducere sau de supraveghere ale companiei, prevăzând eventual și forme de împărțire a profitului pentru lucrători, instituție pe care aproape că ar putea fi definit ca fiind de natură contractuală. Scopul este de a crește sinergiile dintre părțile productive, în vederea unei întăriri de ansamblu a companiei și urmărirea unor obiective din ce în ce mai împărtășite.

PUNCT PROGRAMATIC

M5S va încuraja implicarea lucrătorilor în elaborarea strategiilor, în organizarea producției și, în general, în procesele decizionale ale companiei lor.

COMETARIU

Amintiți-vă la ce model vă referiți. În 1976, guvernul social-democratului Helmut Schmidt a aprobat, cu un larg consens politic, reforma care a introdus principiul co-managementului (Mitbestimmung) în Germania. Conducerea companiilor germane a fost încredințată a două organisme: un Consiliu Executiv (Vorstand) și un Consiliu de Supraveghere (Aufsichtsrat). Lucrătorii au dreptul să aleagă jumătate din reprezentanții Consiliului de Supraveghere. Jumătatea rămasă și Președintele sunt aleși de Adunarea Acționarilor. Formal sunt organisme independente de sindicat, și au responsabilități directe în managementul personalului: recrutare, concediere, contracte temporare și flexibilitatea orelor individuale. Pentru a fi generos, s-ar putea susține că în acest punct programatic există un anumit ritm de reformism, chiar dacă experiențele care, în ceea ce privește participarea muncitorilor, s-au făcut în Italia sunt complet ignorate (începând de la așa-numita primă parte). din ). În experiența noastră, însă, rolul sindicatului rămâne central, în continuitate cu modelul de reprezentare care a predominat la noi. În propunerea „grillinei” - având în vedere și judecata negativă asupra sindicatului la care se face referire la punctul anterior - forma de participare a lucrătorilor adaugă moara „dezintermedierii”. Pentru că acesta este spiritul din care este impregnat.

***

REDUCEREA ORULUI DE LUCRU

Trebuie să ieșim dintr-o neînțelegere: să lucrezi mai multe ore nu înseamnă neapărat să fii mai productiv. Dimpotrivă. Calitatea muncii (care trebuie îmbunătățită prin investiții în cercetare, dezvoltare și formare) este cea care crește competitivitatea și valoarea adăugată, ingrediente fundamentale pentru o economie precum cea italiană. Mai degrabă, în fața unei probabile reduceri globale a stocului de ore lucrate din cauza impactului asupra proceselor de producție ale progresului tehnologic, roboticii, tehnologiei informației și globalizării, ar trebui încurajată o distribuție diferită, mai incluzivă a aceluiași stoc, inclusiv prin încurajând relațiile lungi cu jumătate de normă și descurajând, dimpotrivă, orele suplimentare.

Țările europene în care oamenii muncesc cel mai puțin sunt cele bogate din Europa de Nord, în timp ce cele în care lucrează cel mai mult sunt țările din Est și Sud. Un grec lucrează cu 50% mai mult decât un german, doar pentru a da un exemplu. Costurile pentru Stat pentru a iniția reducerea timpului de lucru sunt în general foarte limitate. În Franța, cele 35 de ore costă în jur de un miliard pe an, în timp ce în Italia cheltuim cel puțin 18 miliarde în trei ani pentru scutirea de taxe a noilor angajați cu „Jobs Act”, cu unul dintre cele mai grave efecte asupra ocupării forței de muncă din toate. a Europei.

Tehnologiile îmbunătățesc productivitatea și marjele de bilanț ale companiilor care vor trebui să-și regândească organizarea producției. În caz contrar, criza cererii și a supraproducției se va agrava inevitabil.

PUNCT PROGRAMATIC

M5S va încuraja procesele de reorganizare a producției, reducând timpul de lucru sub 40 de ore pe săptămână. Vom încuraja munca cu fracțiune de normă, vom facilita și contractele de solidaritate defensive și expansive, întărind în sfârșit sistemul de concedii.

COMETARIU

Revenind la vechea zicală „lucrează mai puțin, lucrează tot”? Tocmai când, în Franța, Emmanuel Macron propune să anuleze mirajul săptămânii de 35 de ore? În primul rând, va fi necesar să se avertizeze M5S că contractele colective au luat deja măsuri pentru reducerea „orelor de lucru sub 40 de ore pe săptămână”. În ceea ce privește celelalte instrumente, acestea sunt acțiuni care sunt deja avute în vedere de ceva timp și cel mai recent remodelate prin Legea locurilor de muncă și decretele de punere în aplicare. Puțin dacă doriți să faceți față scenariului descris în partea introductivă.

***

ACCES MAI FLEXIBIL LA PENSIERE

Reforma pensiilor „Fornero” a ridicat brusc pragurile de acces la pensia pentru limită de vârstă, aruncând sute de mii de muncitori „în vârstă” într-un limb al disperării și generând categoria suprarealistă (și rușinoasă) a „persoanelor strămutate”. În același timp, generații întregi de tineri continuă să fie tăiate de mulți ani din lumea muncii, cu repercusiuni negative pentru companiile private și administrațiile publice.

E evidentă eroarea tehnică și culturală făcută de guvernele care insistă să ridice ștacheta vârstei care trebuie atinsă pentru pensionare: în acest fel ei cred că pot face sustenabil un sistem de asigurări sociale care, în realitate, cu mecanismul așa-numitului schema „pay-as-you-go”, poate fi susținută doar dacă există muncă de calitate pentru populația activă și plăți adecvate de contribuții care sunt folosite pentru plata pensiilor de astăzi (un sistem care costă în jur de 270 de miliarde). Dacă tinerii nu lucrează astăzi, ei nu pot susține pensionarii de astăzi.

Prin urmare, este necesar să se permită lucrătorilor să aleagă cu mai multă libertate, în anumite limite, vârsta și pragul de vechime profesională care trebuie atinse înainte de accesul la pensie. Poate, prin încurajarea releului generațional ca instrument de reducere a programului de lucru al lucrătorului aproape de pensionare, în fața angajării tinerilor, pentru a promova ocuparea tinerilor și a însoți lucrătorii mai în vârstă spre adio profesiei, garantând un tranziția cunoștințelor și experienței de-a lungul generațiilor. În cele din urmă, trebuie să extindem protecțiile de securitate socială ale așa-numitelor locuri de muncă „obosite” la alte locuri de muncă oneroase și să garantăm accesul la pensionare facilitată pentru așa-numitele „precoce”.

PUNCT PROGRAMATIC

M5S va spori libertatea lucrătorilor de a decide, în anumite praguri și limite, nivelul de contribuție (vechimea) și vârsta la care părăsesc munca, tot prin mecanismul „releu generațional”. Vom extinde protecțiile de securitate socială ale așa-ziselor locuri de muncă „obosite” la categorii neincluse astăzi și vom ține cont de nevoile așa-zisului „precoce”.

COMETARIU

Muzica obișnuită. Dar una peste alta, în materie de pensii, pentastellații sunt mai realiști și mai puțin demagogici decât alte forțe politice populiste. În afară de ritualul omagiului adus flexibilității pensionării, punctul vorbește despre protecția locurilor de muncă solicitante și luarea în considerare a nevoilor precocelor: temeiuri deja bătute în legea bugetului 2017. În ceea ce privește ștafeta generațională, tocmai am ieșit din un alt faliment senzațional: munca cu fracțiune de normă/pensie la împlinirea vârstei de 63 de ani prevăzute în legea bugetară anterioară reglementată apoi printr-un decret ulterior. De altfel, INPS a denunţat că cererile acceptate pentru a beneficia de schema subvenţionată cu fracţiune de normă au fost (din iunie anul trecut) de doar două sute faţă de cele treizeci de mii prevăzute de Guvern.

***

CONSIDERAȚII FINALE

Este, fără îndoială, un program „auzit” din multe părți, dar caracterizat de analize foarte critice care în cele din urmă planifică pe propuneri prudente și generice, adesea repetitive de soluții deja cunoscute, testate (mai mult sau mai puțin cu succes, aproape întotdeauna fără succes) în alte vremuri și prin alte guverne. Propuneri care nu intenționează să sperie pe nimeni. Poate că suntem abia în faza de pregătire a programului. Și, prin urmare, trebuie să ne așteptăm la evoluții ulterioare în lunile care ne despart de alegeri. Ciudat este însă că M5S se pregătește de o competiție electorală fără „urlete în noapte”. Este suficient să remarcăm că nu se spune nici măcar un cuvânt despre „blestematele” pensii de aur, un subiect în care este cu atât mai ușor de împărtășit cu cât se poate încuraja mai mult ura și dorința de a fi pus la piloți.

cometariu