Pe masa G20 care începe astăzi nu se află doar urgența din Siria. Există, de asemenea, shadow banking, adică sistemul bancar paralel care a făcut prima pagină a ziarelor cu criza financiară din 2008, dar care și astăzi rămâne o sursă de risc sistemic deoarece joacă un rol activ în finanțarea economiei. În domeniul bancar din umbră, unii intermediari precum fondurile speculative, fondurile de pe piața monetară sau vehiculele de investiții structurate oferă credit sectorului financiar, dar, spre deosebire de bănci, nu au acces la sprijin sau garanții ale băncii centrale în ceea ce privește asigurarea depozitelor sau garanțiile datoriilor. Un sector care, conform estimărilor din 2011 ale Consiliului de Stabilitate Financiară, reprezintă 51 mii miliarde de euro, egal cu 25-30% din întregul sistem financiar și jumătate din activitățile bancare (zona euro aproape 17 mii miliarde, Marea Britanie aproape 7 mii miliarde). , Statele Unite Statele Unite ale Americii 17 trilioane și jumătate). Cu toate acestea, țările G20 ar urmări să o reglementeze printr-o abordare blândă pentru a evita repercusiunile asupra fluxurilor financiare globale, având în vedere rolul pe care banca umbră îl joacă încă în furnizarea de lichidități sectorului bancar, care este încă prea fragil.
Între timp, Comisia Europeană tocmai a aprobat propuneri de înăsprire a sectorului care prevăd o mai mare transparență și condiții mai stricte de lichiditate pentru fondurile monetare. În Europa, doar fondurile monetare dețin aproximativ 22% din titlurile de creanță pe termen scurt emise de guverne sau companii și 38% din cele emise de sectorul bancar. Un rol sistemic din care derivă nevoia de reglementare. Deși nu se pune problema „demiterea lui”, a subliniat comisarul UE pentru Piața Internă Michel Barnier, „este necesară o operațiune de reglementare, pentru că o datorăm cetățenilor”. „Vrem să evităm să existe entități care oferă produse similare cu cele ale băncilor fără a fi supuse regulilor sectorului bancar”, a explicat comisarul european. Comunicarea adoptată de Bruxelles solicită, prin urmare, mai multă transparență, necesitând colectarea de date detaliate, reglementarea instrumentelor financiare și a riscurilor asociate operațiunilor de finanțare a valorilor mobiliare și definirea unui cadru pentru interacțiunile cu băncile. Apoi se propune o represiune asupra fondurilor monetare, solicitând cerințe de lichiditate mai stricte, astfel încât, în cazul retragerii de capital, acestea să poată rambursa investitorii fără a prăbuși sistemul. În special, fondurile trebuie să dețină în portofoliu cel puțin 10% din active cu scadențe zilnice și încă 20% cu scadențe săptămânale, în timp ce nu pot avea o expunere mai mare de 5% în valoare față de un singur emitent. O pernă de capital de 3% trebuie garantată și pentru fondurile cu o valoare activă netă constantă.
Aici însă, pentru unii, Comisia ar fi putut face mai mult. „Aceste fonduri joacă un rol util, iar regulile abordează riscuri esențiale fără a compromite sectorul nostru”, deosebit de relevante în Luxemburg și Irlanda, a ținut să sublinieze Barnier. Pe partea opusă în cadrul FEB, Federația Europeană a Băncilor (FEB), au apărut „ingrijorări” cu privire la consecințele propunerilor privind fondurile monetare, considerate restrictive și greu de implementat pentru fonduri, ale căror resurse „pot fi folosite de bănci pentru sprijinirea creditării economiei reale”. În orice caz, Feb a salutat în continuare intervenția Comisiei Europene asupra sistemului bancar paralel: „Aceleași reguli – a spus directorul general adjunct Robert Priester – trebuie aplicate aceleași activități”.
Procesul de aprobare a acestor reguli va dura aproximativ trei ani. Între timp, notează Barnier, „UE continuă cu tenacitate să construiască o agendă eficientă și sper inteligentă de reglementare și supraveghere a piețelor”. Obiectivul este de a preveni deturnarea unor activități bancare către sectoare mai puțin reglementate, astfel încât să scape de supraveghere, creând incertitudini și potențiale riscuri pentru întregul sistem economic și financiar.
Între timp, după cum am menționat, G20 lucrează și pe această temă cu scopul de a se concentra pe activități și nu pe subiectele din sector. Cu alte cuvinte, nicio consolidare a capitalului, așa cum sa întâmplat cu reglementarea băncilor. „Creșterea capitalului nu ar funcționa în multe cazuri, deoarece nu se referă la entități, ci mai presus de toate piețele, tranzacțiile interconectate și rețelele”, a declarat Andres Portilla, șeful afacerilor de reglementare la Institutul de Finanțe Internaționale (IIF), un lobby bancar, pentru Reuters. și asigurări în Washington. Pentru Alistair Milne, profesor de economie financiară la Universitatea Loughborough și fost membru al Băncii Angliei și funcționar al Trezoreriei Britanice, le poate lua puțin mai mult timp. Reforma bancară din umbră înseamnă mai mult decât a nu avea probleme în viitor.”
