În 2019, cifra de afaceri a industriei italiene va reveni la nivelurile de dinaintea crizei, adică în 2007, acum 12 ani. Pe de altă parte, pentru consum (care va continua să susțină cererea internă, chiar dacă în următorii ani tot mai puțin decât cererea externă) va trebui să așteptăm până în 2022, în timp ce pentru ocuparea forței de muncă (în industrie) nu se știe, dar la moment soldul fata de 2007 este inca negativ: -9%. Acestea sunt câteva dintre datele care au apărut din Raport Asi (Analiza sectoarelor industriale), realizat de centrul de studii Intesa Sanpaolo si de Prometeia e prezentat la Milano.
Raportul arată că industria prelucrătoare italiană a arhivat un 2017 pozitiv, cu o creștere a cifrei de afaceri de 2,9% la prețuri constante, care însă este pe cale să cedeze loc unei perioade mai puțin strălucitoare, cu o retragere ciclică fiziologică a cererii. „Vârful creșterii a trecut deja – a spus economistul șef al Intesa Sanpaolo, Gregorio De Felice -: totuși, asta nu înseamnă că acum ne vom cufunda din nou într-o criză. Ciclul va încetini, mai ales în Europa, dar va rămâne pozitiv”. De altfel, în 2018 industria italiană va continua să crească, dar cu 2,4%, pentru ca apoi să scadă din nou la +2,1% în 2019, conform previziunilor Intesa-Prometeia.
În perioada 2020-2022 ar trebui să existe o nouă încetinire, industria crescând sub 2%. „Tendința este în concordanță cu ratele de creștere a PIB-ului mondial, care în 2018 a fost de +3,9% și va continua să crească în 2020, dar cu 3,5%”, explică De Felice. Zona euro va trece, de asemenea, de la actualul +2,3% la 1,5% în 2020-22, China de la +6,3% la +5,2% și SUA de la +2,8% la 1,9%. Pe scurt, nimic de care să vă faceți griji, și pentru că se vorbește în raport un proces de creștere bine stabilit, bazat pe fundamente solide: „Astăzi sunt mai puține companii decât înainte, a existat o selecție, dar cele care au supraviețuit sunt hotărât mai puternice, mai competitive, din ce în ce mai mari ca dimensiuni”. Mai mult, datorită și reformelor din ultimii ani, investițiile au crescut, profitabilitatea a fost recuperată și financiar este mai multă soliditate capitală.
Printre reformele care nu au fost puse în aplicare, rămâne însă cea veche a panei fiscale, care ține mai vie ca niciodată problema ocupării forței de muncă. „Echilibrul – explică economistul șef al Intesa Sanpaolo – este de -9% față de 2007, Germania deținând -2,3%. Numai în patru sectoare s-au recuperat locurile de muncă: alimentație și băuturi, mecanică, chimie și consum pe scară largă și farmaceutice”. Pentru toate celelalte, soldul este în mare parte negativ, în ciuda fenomenului de reshoring, adică revenirea companiilor să producă în Italia.
O altă criticitate majoră evidențiată de relația desfășurată în parteneriat cu Prometeria este cea a productivității muncii: Italia trece cu siguranță în spatele în Europa, productivitatea generală crescând cu doar 5% din 1998 până în 2017, în timp ce Țări precum Germania au înregistrat +24%, iar Spania și Franța se descurcă, de asemenea, mult mai bine decât noi. „Avem chiar și sectoare în care productivitatea a scăzut, precum construcțiile cu -17% și serviciile profesionale chiar și cu -31%. Tocmai productivitatea industriei este cea care ne ține pe picioare, care marchează un +22,8%: mai puțin decât cea a concurenților noștri, dar cu un decalaj acceptabil”.
În următorii câțiva ani, așadar, industria italiană se va bucura în continuare de o sănătate bună, deși își refuză respirația: în 2022 va aduce balanța comercială să depășească 115 miliarde de euro, de la actualele 90. Protagonistul acestui salt în continuare va fi încă o dată. fie Mecanica, în prezent cel mai sănătos sector (în 2018 va crește cifra de afaceri cu 4,2%, mult mai mult decât media) și care va contribui cu 11 miliarde dintr-un total de 25 de miliarde de excedent suplimentar între acum și următorii patru ani. „Cifra este foarte pozitivă – a explicat De Felice – mai ales dacă ne gândim că în 2007, înainte de criză, excedentul nostru comercial era de 30 de miliarde. Practic va fi de patru ori mai mare.”
Cel mai animat sector, așa cum am menționat, va continua să fie Mecanica, dar toate sectoarele se vor descurca bine, cu excepția a două: Electrotehnică și Electrocasnice. „În primul caz – a explicat Alessandr Lanza de la Prometeia – dificultatea se datorează unei baze de producție acum mult reduse, în timp ce in ceea ce priveste electrocasnicele, vom fi penalizati de marea competitie internationala„. Pentru toate celelalte sectoare vor exista însă elemente de îngrijorare, pe care Raportul le-a luat în considerare doar potențial, neputându-le lua de la sine înțeles.
Pe primul loc printre temeri, pe lângă celeincertitudinea politică italiană care deja agita pietele, exista o posibila escaladare a presiunilor protectioniste. „În realitate – a spus Lanza – în acest stadiu este îngrijorător pentru că, odată cu noua administrație americană, recurgerea la protecționism a devenit imprevizibilă. Dar deja la administrațiile anterioare a existat această tendință. SUA au rămas în urma Chinei, care acum nu mai este un concurent doar în ceea ce privește costurile forței de muncă, ci este de fapt un concurent tehnologic”.
Tensiunile geopolitice sunt și ele îngrijorătoare: Rusia, Coreea și cel mai recent Iran. „O posibilă escaladare în Iran – a argumentat Lanza de la Prometeia -, pe care oricum nu am luat-o în considerare în studiu, ar avea o consecință creșterea prețului petrolului și, în consecință, a altor mărfuri și ar penaliza foarte mult relațiile noastre comerciale intense din punct de vedere istoric cu Teheranul”. În plus, nu trebuie subestimate eventualele știri despre monede și mai ales despre politicile monetare, cu o tendință ascendentă a ratelor dobânzilor deja în curs de desfășurare în Statele Unite.
„În orice caz, industria va continua să crească - a concluzionat De Felice - atât pe baza cererii interne (care însă va scădea, determinând și importurile să scadă), cât și a exporturilor, care vor continua să existe în ciuda unei scăderi generale a cererii. în comerțul global. Investițiile vor susține în principal cererea internă, absenți mari din perioada 2008-2022 și acum înapoi substanțial datorită unor reforme din ultimii ani”. Industria 4.0, hiper depreciere, Jobs Act. Am revenit la producție și investiție, dar nu la angajare. Și nu întâmplător industria va contribui din ce în ce mai puțin la creșterea PIB-ului țării, în avantajul serviciilor care deja în 2017 au creat 1,1% din totalul +1,5% din PIB.
Aceste servicii sunt în mare măsură legate de tehnologie: vestea cea mare este că companiile italiene sunt din ce în ce mai digitale și inovatoare. Dar, din păcate pentru cei care caută un loc de muncă, investim aproape exclusiv în robotică. Ca CAGR (valoare adăugată) produsă din 2012 până în 2016 prin patente 4.0, suntem pe locul 14 în lume cu +23%, înaintea unor țări precum Finlanda și Canada, de exemplu. Dar dacă este adevărat că suntem cu mult în urmă pe sectoare precum Big Data, Cloud computing și Internet of Things, este la fel de adevărat că am mizat totul pe robotică, pe care se orientează trei din patru brevete. În China reprezintă 17% din brevetele 4.0, în India 19%, în țările europene și în SUA în jur de 45-50%.
