Extras inițial din eseu de Raffaele Mauro afară mâine nou număr de LIM.
Finanțele sunt sistemul nervos al capitalismului. O structură extinsă, abstractă și dinamică, care însoțește funcționarea unei economii mondiale din ce în ce mai interconectate. O rețea de rețele a căror complexitate transcende interpretările tradiționale ale fenomenelor economice. Din ce în ce mai mult în presa populară sunt termeni tehnici – credit default swap, spread-uri, futures etc. – care până de curând păreau secreti specialiștilor. Se discută asupra ponderii pe care ar trebui să o aibă finanțele în prioritățile unei economii moderne, asupra structurii salariilor, asupra posibilei consistențe deontologice a actorilor implicați. În acest context plin de considerații politice, un exercițiu de detașare este util, pentru a înțelege cum funcționează cu adevărat sistemul și cum se dezvoltă.
În ciuda atenției mari acordate sectorului, dezbaterea actuală nu evidențiază unele elemente fundamentale care să conducă evoluția acestuia. Pe lângă factorii cunoscuți care au determinat configurația actuală a piețelor financiare – dereglementarea, globalizarea, inovarea financiară – tehnologia a jucat și ea un rol esențial. Din punct de vedere istoric, acest lucru a fost fundamental pentru structura piețelor: tehnologiile informației și comunicațiilor fac operațiunile mai rapide și mai eficiente. Există însă o altă tendință tehnologică care, în ciuda lipsei mediatizării, își asumă un rol important. Astăzi tehnologiile informaționale nu au doar o valoare de infrastructură, pentru a sprijini execuția deciziilor de investiții, ci sunt în centrul dinamicii sectorului. Algoritmii și agenții virtuali sunt implicați în tranzacționare, producând și executând în mod autonom valori mobiliare și mișcări de capital importante.
Tranzacționarea algoritmică sau algotrading reprezintă utilizarea avansată a programelor și sistemelor automate pentru definirea prețului, cantității și calendarului comenzilor. Tot mai mult se întâmplă ca aceste operațiuni să fie efectuate fără intervenția omului, care de multe ori se rezumă la managementul situațiilor de urgență și dreptul de veto asupra pozițiilor cele mai riscante.
Un caz exemplar de succes este cel al Tehnologii Renașterii, fondul creat de legendarul Jim Simons, care, cu 23 de miliarde de dolari de active în administrare, adică fonduri încredințate de terți, este unul dintre cele mai importante fonduri speculative din lume. Facilități precum Renaissance Technologies nu seamănă atât cu instituțiile financiare tradiționale, cât cu centrele de cercetare: o parte semnificativă a angajaților sunt cuantiști, persoane cu pregătire avansată în matematică, fizică și metode cantitative care urmăresc să construiască modele și algoritmi din ce în ce mai avansați, abordând problemele financiare în moduri similare celor în care se desfășoară cercetări în științele naturii.
Articolul complet va fi disponibil pe nou număr de LIM iese la chioșcurile de ziare și în librării de joi 29.
