Stefano Micossi va părăsi conducerea generală a Assonime la sfârșitul anului, după 23 de ani de serviciu. Președintele Patrizia Grieco și întreaga asociație au ținut să-l întâmpine pe Micossi organizând ieri la Luiss din Roma o conferință în care, alături de ilustrarea marilor progrese ale Asociației Societăților pe acțiuni în ultimele două decenii, au fost repropuși – pe baza unui eseu cu mai multe voci editat de Luca Paolazzi și intitulat, deloc surprinzător, „Italia și firul creșterii” – temele de bază pe care societatea italiană nu a reușit încă să le abordeze și care sunt cauza stagnare a economiei noastre şi detaşarea ei tot mai mare de ţările din restul Europei. Este vorba despre a înțelege cumridică firul creșterii” Având în vedere că fără creștere este foarte greu să satisfacem așteptările indivizilor și ale societății în ansamblu, și în special despre cum să folosești cel mai bine energiile multor tineri care astăzi în Italia nu studiază și nu muncesc. Conferința, la care au participat, printre alții, guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, președintele Curții Constituționale, Giuliano Amato și președintele Școlii de Afaceri LUISS, Luigi Abete, s-a concentrat pe câteva rețete care ar ne permit să depășim impasul actual. Printre acestea se remarcă apartenența cu drepturi depline în Europa, fără de care nu avem nicio posibilitate de creștere, și formarea la toate nivelurile pentru îmbunătățirea posibilității de satisfacere a cererii și ofertei de muncă.
În discursul său de încheiere (pe care îl publicăm integral mai jos), Stefano Micossi, după recunoașterile obișnuite, rezumă rețeta de implementat pentru iesi din criza. Aceasta este o reflecție care este deosebit de oportună într-un moment în care unul este în desfășurare campanie electorala în care partidele îngrămădesc cele mai uşoare propuneri fără să le dea vreodată o asemenea organicitate încât să le facă plauzibile pentru a ne readuce pe calea creşterii. Într-adevăr, aproape nimeni nu menționează vreodată creșterea ca fiind primul dintre obiectivele care trebuie urmărite, fără de care totul este scris în nisip.
Discursul complet al lui Stefano Micossi: problemele care continuă să fie amânate
programul european UE pentru următoarea generație a plasat întârzierile noastre istorice în centrul politicii noastre economice, înlăturând factorii care influențează negativ creșterea și productivitatea: excesul de birocrație, incertitudinea juridică, momentul justiției, lipsa infrastructurilor tangibile și intangibile. Nici nu putem subestima necesitatea elaborării unui plan de limitare a datoriei noastre publice, ceea ce ne face să fim supravegheați în ochii instituțiilor și investitorilor europeni. Guvernul Draghi a dat un impuls formidabil proceselor de cheltuieli și reforme. Au fost inițiate simplificări semnificative ale proceselor decizionale și ale procedurilor de cheltuieli administrative. O reformă semnificativă a procedurilor pentru crizele de afaceri a fost realizată, deși după o călătorie lungă și oarecum încurcată. Contribuțiile importante ale multor prieteni iluștri pentru volumul editat de Luca Paolazzi – căruia îi mulțumesc în mod special pentru inițiativă – precizează intervențiile de reformă încă dezirabile în diversele domenii ale economiei și instituțiilor.
Problemele care sunt amânate: munca și negocierea companiei
Unele probleme, însă, sunt încă departe de a fi abordate. În primul rând, funcționarea defectuoasă a pieței muncii continuă să afecteze evoluția economiei italiene. Guvernul Renzi a încercat să abordeze problema cu Legea locurilor de muncă, dar nu a reușit să implementeze pe deplin partea referitoare la mobilitatea către noi ocupații. Productivitatea muncii continuă să stagneze.
Figura 1 arată că în ultimele (aproape) trei decenii, salariile au crescut adesea mai repede decât productivitatea; Figura 2 arată că problema este mai gravă în Mezzogiorno, unde, de fapt, investițiile private lâncezesc, în timp ce atât capitalul, cât și forța de muncă tind să migreze în altă parte. Studii recente arată însă că distribuția salariilor și a productivității prezintă diferențe sistematice pe teritoriu, descurajând angajarea și investițiile. Cauza principală pare să se găsească într-un sistem disfuncțional de negociere a salariilor centrat în continuare pe acorduri sectoriale naționale, care nu permit alinierea salariilor cu productivitatea. Soluția poate sta doar în descentralizarea negocierilor la nivel de companie – un obiectiv împărtășit de Confindustria până la urmă – dar dimensiunea medie mică a companiilor împiedică această trecere, deoarece micul antreprenor se teme de confruntarea directă cu sindicatul la nivel de companie. Nu există rețete simple pentru a depăși această problemă, dar scopul descentralizării trebuie urmărit prin deschiderea mai multor spațiu pentru diferențierea salarială. În acest sens, trebuie amintit că o reformă de acest tip a deschis calea, la mijlocul anilor XNUMX, pentru o redresare foarte puternică a economiei germane, care la acea vreme părea a fi marele bolnav al Europei. Stimulente care, mai degrabă decât angajarea în condiții neschimbate, pot ajuta la stimularea reorganizărilor corporative și a investițiilor în tehnologie care îmbunătățesc performanța la locul de muncă.
Problemele care amână: concurența în servicii
O a doua problemă asupra căreia trebuie atrasă atenția se referă la starea concurenței. În ultimele decenii, ca și în alte țări, ponderea serviciilor în economie a crescut, dar aceasta a fost însoțită de o înrăutățire a productivității și a salariilor – care sunt mult mai proaste în servicii decât în industria prelucrătoare. Serviciile slabe împreună generează muncitori săraci și anuități ineficiente. Aceasta este o problemă de concurență. Italia nu aplică Directiva privind serviciile și rezultatele sunt vizibile. Problema nu sunt taximetriștii, desigur, ci distribuția, serviciile profesionale și financiare – unde, de fapt, cei mai puternici jucători, atunci când este nevoie, vin din afară. Problema are o dimensiune politică care nu este ușor de abordat, deoarece concurența sporită în servicii afectează oamenii mai direct – iar un sistem politic slab are puțină înclinație să crească presiunile competitive asupra oamenilor. Rămâne că acesta este un centru central pentru stimularea creșterii și a productivității.
Problemele care sunt amânate: capacitatea de management a administrației publice
În al treilea rând, administrația publică continuă să lipsească abilitati manageriale, în timp ce încercarea de a pune serviciul în centrul utilizatorilor a eșuat în mod repetat. Înmulțirea cazurilor de corupție a înăsprit regulile de management și sistemul de control, îngreunând deciziile, fără a rezolva problema principală - care decurge din improprii ingerință politică deciziile de cheltuieli și deciziile de management. Mai multe încercări de a demonta sistemul filialelor municipale, prin aplicarea principiilor europene privind granițele dintre public și privat, au eșuat în esență. Acest guvern a încercat să ia taurul de coarne și trebuie să i se acorde tot meritul Ministrul Brunetta, care a lansat inițiative curajoase pentru a îmbunătăți competențele și a eficientiza administrațiile publice. Rămâne de văzut dacă noul guvern care a ieșit în urma alegerilor va continua pe această cale – din nou, confruntându-se cu nepopularitatea necesară.
Sistemul fiscal: complex și distorsionant
O problemă în cadrul problemei, în îmbunătățirea administrației publice, privește sistemul nostru fiscal, care este extrem de complex și denaturant. În fiecare an legea bugetului o înrăutățește în căutarea frenetică de noi venituri și, în același timp, în acordarea dezordonată a scutirilor și concesiunilor fiscale pentru satisfacerea diferitelor nevoi și circumscripții electorale.
Incertitudinea relațiilor fiscale și deteriorarea relației dintre contribuabili și administrația financiară sunt legate în special de unele institute: așa-numitul abuz de drept, pe care căutarea frenetică a veniturilor l-a transformat într-un instrument de contestare sistematică a operațiunilor extraordinare ale companii; existența unei „căi duble” pentru veniturile din afaceri care duce la divergența veniturilor statutare și fiscale; sistemul de sancțiuni, infestat de legi exagerat de punitive cu caracter penal. Lupta împotriva evaziunii supradimensionate este dusă intermitent, dat fiind caracterul său „de masă” și, prin urmare, posibilele repercusiuni puternice ale impopularității politice.
Anunțul unor obiective ambițioase de reformă fiscală s-a tradus în practică printr-o reducere a IRPEF pentru cele mai afectate categorii de venituri individuale (între 28.000 și 55.000 de euro pe an), în timp ce alte intervenții sunt amânate la implementarea unei delegații fiscale mai degrabă generice, în care obiectivele de atenuare a circumscripţiilor partidelor coexistă prost cu obiective mai sistematice de reorganizare a sistemului.
Probleme care se referă: școală și cercetare
În sfârșit, sistemele de educație și cercetare rămân în durere serioasă din cauza lipsei de resurse și a puternicei culturi, precum și sindicale, a rezistenței la reînnoirea programelor și a unui management competitiv al universitate și fonduri de cercetare. Școala continuă să sufere din cauza canalelor de recrutare slabe, a unei pregătiri insuficiente și a lipsei unei cariere pentru ca profesorii să-și răsplătească eforturile și, de asemenea, să dezvolte un lider calificat. Universitatea continuă să sufere lipsa de autonomie de site-uri individuale și un sistem consensual de împărțire a fondurilor de cercetare care nu favorizează calitatea proiectelor. Nu este clar cât de mult au intervențiile de reformă ale PNRR, care au și resurse considerabile (aproximativ 20 de miliarde) vor ajuta la rezolvarea acestor slăbiciuni endemice.
Pentru a stimula creșterea, modernizarea legilor și a instituțiilor
În ultimii douăzeci de ani instituțiile care guvernează funcționarea economiei au fost profund reînnoite. Printre rezultatele pozitive putem include acum modernizarea dreptul corporativ și al pieței de capital, împreună cu o abordare solidă a reglementării concurenței și a reglementării economice a serviciilor de rețea, cu supravegherea Autorităților independente – în mare parte bazate pe legislația europeană, garantând potențial independența deciziilor naționale față de ciclul politic.
Cu toate acestea, după cum am observat deja, integrarea completă a sectorul serviciilor și piața de capital nu s-a adeverit; autoritățile care urmau să ghideze implementarea acestuia au rămas incomplete, începând cu ESMA. În sectorul investițiilor directe, problema părtinirii naționale în ceea ce privește achizițiile din străinătate rămâne puternică, în timp ce cadrul normativ de referință, în special în ceea ce privește mobilitatea companiilor, nu pare încă adecvat, menținând segmentări ineficiente ale pieței de capital.
În ansamblu, economia italiană păstrează puncte forte mari, dar cadrul instituțional pentru activitatea de afaceri se îmbunătățește lent și uneori suferă eșecuri considerabile. Prin urmare, este necesar, privind spre viitor, să menținem cursul economiei cu mai multă hotărâre modernizarea cadrului juridic și instituțional pentru activitatea de afaceri, care constituie prima condiție pentru restabilirea Italiei la perspectiva unei creșteri susținute.
