O remiză care permite Milan să se cupleze cu Inter, da la Napoli șansa primului solo, dar mai presus de toate se obține Juventus, chiar a alunecat la penultimul loc în clasament, la egalitate cu Cagliari. Scorul de 1-1 de la Stadion lasă echilibrul acolo sus mai mult sau mai puțin neschimbat, cu excepția azzurrilor lui Spalletti care, în caz de victorie în această seară la Udine (20.45), ar rămâne singurii cu puncte pline.
În general, pe scurt, această remiză afectează în special Juventus, inca sec de victorii după 4 zile: nu se mai întâmplase din sezon 1961/62, mărturisind un moment foarte dificil, cu siguranță cel mai dur din conducerea Andreei Agnelli. Allegri, în ajun, încercase să transfere sarcina tensiunii asupra Diavolului, spunând că acest meci ar fi fost mult mai decisiv pentru el decât pentru Doamnă. O minciună pentru bine, pentru numele lui Dumnezeu, dar o minciună totuși, având în vedere că farfuria plânge dincolo de orice măsură rezonabilă.
Juve-ul său a început jocul în cel mai bun mod posibil, găsind conducerea după doar 4' datorită lui Morata, foarte bun la exploatarea unei erori de poziție senzațională a lui Milan, sprintând în câmp deschis, depășind rezistența lui Hernandez și învingându-l pe Maignan cu un scavetto elegant și eficient. Acolo rossonerii au simțit lovitura, atât de mult încât Doamna a avut șansa de a urca cu 2-0: portarul francez a fost din nou bun pe Morata și apoi pe Dybala.
După izbucnire însă, Diavolul a prins curaj, preluând terenul și obligând Juve să închidă și să reia: cea mai mare problemă a lui Pioli a fost însă lipsa greutății ofensive, echipa sa pierzând în ultimii 25 de metri. În minutul 76 s-a produs însă episodul decisiv, și anume o lovitură de colț a lui Tonali asupra căreia Rebic s-a năpustit ca un „adevărat nueve”, de parcă ar fi primit ajutor de acasă de la cuplul Ibra-Giroud.
Remiza l-a galvanizat și mai mult pe Milan, care a găsit mingea la picioarele lui Kalulu în finală pentru a câștiga: francezul a lovit cu o lovitură sigură, dar Szczesny, de data aceasta, a găsit avântul trecutului, deviând șutul în corner. Astfel meciul s-a terminat 1-1, rezultat care ar putea fi bun pentru Milan, cuplat acum cu Inter la 10, dar cu siguranță nu cu Juve, nevoit să facă față unei crize îngrijorătoare de rezultate, după cum a recunoscut, de data aceasta da, de la Allegri în post-joc.
„Sunt supărat de cum au mers lucrurile, până la golul de egalare am avut control total, apoi am riscat chiar să pierdem – a tunat antrenorul de la Livorno – Din păcate ne-am pierdut concentrarea și determinarea, am fost chiar superficiali la corner. Lucrul pe care trebuie să-l înțelegi rapid este că sunt meciuri în care trebuie să fii dur, rău, să fii atent, să aduci acasă rezultatul, altfel devine greu să te gândești să urci pe tabelă.”
Dispoziție opusă pentru Pegs, chiar dacă nici el nu poate fi pe deplin mulțumit: șansa de a câștiga la Torino a fost tentantă, dar echipa sa nu a reușit să o exploateze. „Am venit aici să câștigăm jocul, în primele minute am găsit o Juve mai bună decât noi, apoi ne-am îmbunătățit și în repriza secundă cu siguranță am făcut mai bine decât ei – analiza antrenorului rossoneri – Am încercat să o câștigăm, a fost un performanță pozitivă, nu ne lipsesc ideile, voința și spiritul de echipă. Le-am spus echipei că trebuie să fim conștienți de forța noastră, anul trecut pentru a câștiga astfel de meciuri aproape că a trebuit să sperăm la o minune, dar anul acesta știm că o putem face”.
Duminica neagră în schimb pentru romani, care au ieșit cu oase rupte din dubla confruntare cu Verona și Cagliari: prima înfrângere a sezonului pentru giallorossi ai lui Mourinho, doar remiza pentru biancoceleștii lui Sarri. Pe scurt, capitalul indică examenul final și discursul este valabil mai ales pentru Roma, în condițiile în care Lazio arătase deja niște fisuri între Milano și Istanbul. Nu a fost suficient ca amândoi să preia primul conducere, semn al unei inevitabile oboseli post-cupă, dar și al lipsei de luciditate în cele mai importante momente.
La Bentegodi Roma a deblocat-o grație unei vrăji a lui Pellegrini (36’), autorul unui back-heel care va ajunge pe inițialele de campionat, însă în repriza secundă Verona lui Tudor a ridicat ritmul și a găsit egalarea deja în Minutul 49 cu Barak. Giallorossii au simțit ciupirea și Scala au profitat de asta dubland prin Caprari, care s-a priceput să găsească colțul cu un șut cu piciorul drept pe care Rui Patricio nu a putut face nimic. În acel moment toate schemele au căzut: amândoi doreau să câștige, dar Verona avea ceva în plus. Autogolul norocos al lui Ilic (pentru Roma bineînțeles) (58’) nu a fost suficient pentru echipa lui Mou, care a cedat definitiv în minutul 63 când Faraoni a marcat 3-2 cu un șut spectaculos cu piciorul drept de la distanță, care a atins primul bară transversală și apoi s-a strecurat în plasă.
„Nu am jucat bine – analiza dezamăgită a lui Unul special – Nu am nimic de spus despre atitudinea echipei, dar nu ne-am adaptat bine la modul lor de a juca și am pierdut multe dueluri și mingi secunde. Au fost mai intense, trebuie să revizuim videoclipurile acestui meci pentru a înțelege mai bine ce nu a funcționat.”
Pas greșit, deși parțial, chiar și pentru Lazio lui Sarri, forțat să se mulțumească cu un egal pe teren propriu împotriva lui Cagliari. Nici aici, la fel ca verii giallorossi, nu a fost suficient să fi deblocat prima impasul cu o frumoasă lovitură de cap a lui Immobile, necruțător ca de obicei când poartă tricoul biancoceleste (45’).
La începutul reprizei secunde, însă, combinația spectaculoasă Marin-Joao Pedro pentru golul splendid al egalizarii sardiniei (46’), rezultând în rândul meciului. De altfel, rossoblùșii lui Mazzarri au trecut chiar în avantaj prin Keita (62’) și au rezistat, deși cu puțin noroc (mai multe ocazii la Lazio, mai ales bara transversală a lui Immobile), până la 83’ când Cataldi, care a intrat chiar înainte pentru Leiva. , a găsit răscrucea cu o mare putere piciorul drept. Asaltul final nu a dat însă rezultate și Lazio a fost nevoită să amâne din nou întâlnirea cu victoria, absentă de la 6-1 cu Spezia din 28 august.
Pentru a completa imaginea celei de-a patra zile, așa cum sa menționat la început, va exista așadar Udinese-Napoli. Un meci important și delicat, pentru azzurri care își propun să ia singuri fruntea clasamentului, dar și pentru friuli, care în cazul unui rezultat pozitiv ar face un salt mare spre zonele nobile. Pe hârtie, desigur, oamenii lui Spalletti sunt favoriți, dar vai să subestimăm eforturile post-Europa League, mai ales după un joc solicitant în deplasare precum cel al lui Leicester.
Udinese a demonstrat deja că poate crea probleme marilor jucători, așa cum s-a întâmplat în prima zi cu Juventus: pe scurt, meciul este deloc evident, motiv pentru care azzurrii vor amâna rulajul pentru o dată ulterioară, mizând în schimb pe cel mai bun 4-2-3-1 cu Ospina în poartă, Di Lorenzo, Manolas, Koulibaly și Mario Rui în apărare, Fabian Ruiz și Anguissa la mijloc, Politano, Elmas (favorit față de Zielinski) și Insigne în spatele singuratului atacant Osimhen. Clasic 3-5-2 tot pentru Gotti, care va răspunde cu Silvestri în poartă, Becao, Nuytinck și Samir în spate, Molina, Walace, Arslan, Pereyra și Stryger Larsen la mijloc, Deulofeu și Pussetto în atac.
