În ultimele săptămâni, 19 țări au ridicat bariere de protecție asupra agriculturii pentru o sumă egală cu 17,3% din caloriile schimbate în lume, cu repercusiuni clare asupra creșterii inflației. Dar, avertizează WFP (Programul Alimentar al Națiunilor Unite), cel mai rău urmează să vină. Datorită, desigur, invaziei rusești a Ucrainei, care a pus în pericol însămânțarea și recoltarea uneia dintre cele mai fertile zone ale planetei, cu efecte dramatice pentru Africa și Orientul Mijlociu, principalii clienți ai milioanelor de tone (deocamdată). peste 20, în curând cel puțin dublu) de grâu, porumb și floarea soarelui care, din cauza războiului, nu vor putea circula pe rutele Mării Negre. Pentru Fao, blocul de export pune consumul de alimente în pericol din 47 de milioane de oameni săraci din emisfera sudică.
Și așa, la nivel economic, alături de consecințele pentruembargo energetic, se deschide un alt front, cel al foamei. potențial mult mai dramatic și mai periculos, care ar putea declanșa noi valuri de migrație către Europa, așa cum deja ipoteza Fondul Monetar.
Între timp, în timp ce așteptăm să găsească o remediere a situației din timp, i preţurile mărfurilor agricole, deja sub presiunea creșterii energiei, au crescut: tona de grâu moale a crescut de la 294 de euro în ajunul invaziei la 390 de euro pe 3 mai, cea de porumb de la 265 la 349. Dar creșterea prețurilor nu ajung în buzunarele producătorilor, epuizați de creșterea prețurilor îngrășămintelor, strâns legate de cele ale gazelor naturale, și furajelor: în Argentina, un alt grânar al lumii, mulți producători amenință că nu vor continua cu semănatul din cauza costurilor. (+55% în dolari) sunt nesustenabile.
Ucraina grânar al lumii: secretele boom-ului
Astfel, o altă piatră de hotar a economiei globale este spulberată, poate unul dintre cele mai izbitoare succese ale lumii de la sfârșitul Războiului Rece. În ultimii zece ani, volumul exporturilor de cereale de la Kiev a crescut de trei ori pentru a reprezenta 12% din piața mondială pentru grâu, 16% pentru porumb, 18% pentru orz, 20% pentru rapiță și 50% pentru ulei de floarea-soarelui. „Anul trecut am produs 106 milioane de tone de grâu, recordul nostru istoric – amintește Nykolay Gorbachov, președintele industriașilor din sector – și am exportat 70% din acesta”. Principalele destinații Egipt, Indonezia, Turcia și Pakistan. Dar alte țări, Libanul verde, Libia, Yemen și Tunisia au un grad de dependență de peste 90%.
Boom-ul agriculturii ucrainene este rezultatul transformării rapide a sistemului, care în ultimii ani a trecut de la stagnarea sovietică la integrarea pieței: climat și geografie combinat cu o organizare eficientă a muncii alimentată de capital venit din aproape toate părțile, atras de randamente în continuă creștere: cu 25% mai mult doar în 2021. Și asta explică investițiile masive ale fondurilor suverane de avere, din cea a Arabiei Saudite (125 mii hectare) la chinezii Cofco (800.000 de hectare) până la exploatații importante din fonduri americane, suedeze, olandeze, franceze, turcești și altele. Meritul unui cost redus al muncii, dar și de efectul reformei agrare care a împărțit pământul țăranilor care îl închiriază unor grupuri mari în schimbul investițiilor și a unei părți din profit.
Sistemul funcționează. Într-adevăr, în ultimii ani a câștigat viteză odată cu folosirea dronelor (aceleași folosite astăzi de armată), investiții mari în logistică de-a lungul teritoriului (1.200 de super silozuri pentru depozitarea recoltelor) și în zonele portuare ale Mării Negre, desfacere ideală, ieftină și (odinioară) sigură pentru exportul de mărfuri. Pe scurt, un sistem în creștere. „Am sentimentul – explică pentru Le Monde un operator francez din sector – că însuși succesul transformării capitaliste a agriculturii ucrainene l-a convins pe Putin să se miște acum, înainte de a pierde posibilitatea de a-și afirma forța rusă”. Astăzi, această mașină de producție formidabilă călătorește cu serviciul.
Ucraina speră să producă 60-70% din potențialul său de dinainte de război, datorită și hotărârii fermierilor săi, ținând cont de poveștile de familie despre ororile Holodomorului, marea foame din 1932-1933 impuse de privaţiunile regimului stalinist.
Criza din lumea agricolă amenință echilibrul alimentar al planetei
Adevărata problemă acum este de a face ca mărfurile să călătorească și de a evita noile efecte ale războiului care amenință să explodeze protecționismul agricol care afectează deja lumea dincolo de catastrofele din Donbass. Plouă peste tot i interdicții. Iranul a interzis exportul de cartofi, Turcia cel de fasole verde. Lipsa uleiului de floarea soarelui a determinat Indonezia să interzică exportul de ulei de palmier, cel mai răspândit înlocuitor pentru industria alimentară (dar și pentru șampon). Până acum, guvernele au ales să apere consumatorii față de producători, care sunt mult mai puțin puternici din punct de vedere electoral.
S-au pus însă condițiile pentru o criză în lumea agriculturii care amenință echilibrul alimentar al planetei. Potrivit Fondului Monetar, cele 45 de țări din Africa Subsahariană sunt destinate să înregistreze o creștere a inflației de peste 12% de acum până la sfârșitul anului. Unele, adică 8 din 45, pot compensa cheltuieli mai mari cu venituri mai mari din petrolio e gaz natural. Dar efectul pozitiv va fi doar parțial: multe țări, în timp ce produc petrol, trebuie să importe benzină din cauza faptului că nu au instalații de rafinare. Iar costurile mai mari ale logisticii, plus creșterea costului banilor care va face mai scumpă (și mai dificilă) obținerea de noi fonduri fac situația cu adevărat explozivă.
