Un articol de Alfredo Macchiati pe FIRSTonline a explicat deja numeroase probleme critice cuprinse în o lucrare despre Italexit publicată de Mediobanca Securities care include printre autorii săi, pe lângă analiștii casei, și Marcello Minenna, funcționarul Consob care timp de câteva zile a fost consilier la Roma în junta Raggi. La observațiile lui Macchiati, adăugăm o alta care, în opinia noastră, ne conduce la tragerea unor concluzii opuse celor ale autorilor lucrării.
Ideea este foarte simplă. Potrivit Mediobanca, în cazul unei ieșiri din euro și a unei devalorizări ulterioare, Italia ar înregistra o pierdere a titlurilor sale care nu pot fi redenominate în noua monedă sau o creștere a echivalentului în noi lire a sumei care urmează să fie rambursată. investitorul care are dreptul de a fi rambursat în euro. Cu toate acestea, ar exista un câștig pe titlurile de valoare care ar putea fi redenominate. Această ultimă afirmație nu este corectă, deoarece devalorizarea titlurilor de valoare convertite în lire nu ar da naștere nici unui câștig, nici unei pierderi.
La redenumire, cu condiția să fie cu adevărat posibil, ar avea ca efect evitarea unei pierderi – cea care se produce în schimb asupra titlurilor de valoare care ar rămâne în euro sau în valute terțe – dar în niciun caz nu ar da naștere unui câștig. De aici rezultă că nu este adevărată afirmația centrală a lucrării, potrivit căreia Italexit nu ar duce la o creștere bruscă a raportului datorie/PIB, ci chiar ar da naștere unui mic câștig, cuantificat la 8 miliarde.
Într-o lucrare viitoare cu Lorenzo Codogno, hai sa incercam sa facem bine. Să luăm de la sine cele trei ipoteze-cheie care stau la baza lucrării Mediobanca: a) că valorile mobiliare emise înainte de 2013 pot fi redenominate, anul în care a fost introdusă Clauza de acțiune colectivă (CAC) care interzice în mod explicit redenominarea; b) că în urma Italexit lira se devalorizează cu 30% (ceea ce înseamnă că prețul unei lire scade de la, să zicem, un euro la 0,70 euro); c) că estimările Mediobanca cu privire la totalul datoriilor guvernamentale care nu pot fi redenominate sunt corecte (inclusiv instrumente financiare derivate la valoarea de piață și titluri emise în valute terțe): aceste datorii se ridică la cifra ordonată de 1.092 miliarde de euro.
Ei bine, cu o devalorizare de 30% a lirei, costul în lire devalorizate ale acelor 1.092 miliarde de euro ar crește cu 42,9%, adică procentul de apreciere a euro față de liră (reciproca de 0,70 minus unu). În valoare monetară, presupunând un curs de schimb inițial de 1 la 1 între euro și noua liră, aceasta înseamnă că, în urma devalorizării, datoria ar crește cu 468 de miliarde de lire, adică 27 de puncte procentuale din PIB. Apoi raportul Raportul datorie/PIB ar merge de la 133% la 160% peste noapte. Nu e mare lucru, nici ceva pentru care merită să te grăbești.
De asemenea, ar putea fi de remarcat faptul că, conform Standard and Poor's, o redenominare ar fi tratată ca implicit, cu toate consecințele cauzei asupra credibilității țării și deci asupra posibilității de refinanțare a datoriei publice pe piață. Iată, deci, și ipoteza că titlurile vechi pot fi redenumite fără a suferi consecințe prea grave.
În acest scenariu, fără opțiune de redenumire, datoria de astăzi la 133% ar crește cu 42,9% (presupunând întotdeauna că lira se devalorizează cu 30%): +57 puncte procentuale din PIB. Prin urmare, datoria ar crește vertiginos la 190% din PIB. Sa speram ca Mediobanca si de asemenea economistii apropiati celor 5 Stele isi vor rafina analizele. Ne implicăm cu toții.
