Un nou summit extraordinar al miniștrilor de interne urmează să se întâlnească la Bruxelles pe 14 septembrie pentru a aborda „urgența” fluxurilor migraționale, iar secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a cerut reprezentanților statelor membre să o discute în cadrul Adunării Generale. viitorul 30 septembrie. Totuși, ceea ce se întâmplă între Africa și Europa peste Marea Mediterană, în Americi și în Asia nu este o urgență umanitară, ci o schimbare demografică epocală și permanentă în relațiile dintre populațiile din lume ca o consecință a radicalizării crizelor la care se confruntă. instituţiile şi statele internaţionale nu au dorit să dea răspunsuri adecvate şi urgente.
De-a lungul anilor s-au rarefiat protecția drepturilor fundamentale și recunoașterea demnității umane, apărarea mediului, garantarea bunurilor comune precum apa, hrana, sănătatea, educația, democrația, credința că conflictele între state și în interiorul statelor. trebuie rezolvate pașnic pentru a șterge teama de ororile războiului, respectul pentru diversitatea culturală și religioasă. Astăzi, adevărata provocare constă într-o schimbare rapidă a cursului pentru a răspunde schimbărilor demografice, pentru a pune capăt penuriei tot mai mari și pentru a crea condițiile pentru un sistem internațional guvernat democratic, care să garanteze bunuri comune pentru toți. Să facem al nostru strigătul Papei Bergoglio: „Să globalizăm solidaritatea”.
Statele și instituțiile internaționale și-au asumat angajamente colective în ultimii ani și au creat instrumente politice, juridice și financiare rezumate în „Obiectivele Mileniului” care se află pe agenda viitoarei Adunări Generale a Națiunilor Unite. Odată cu Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană a inovat politicile europene de azil și imigrație, bazându-le pe valorile respectării demnității umane, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului. Este necesar ca UE să ducă o politică externă mai incisivă, tot prin intervenții extraordinare, față de țările și zonele de criză cele mai implicate nu în procesul de emigrare, ci în deplasările biblice la care asistăm. Un astfel de fenomen extraordinar nu se va rezolva cu intervențiile obișnuite „obișnuite”. Astăzi trebuie și putem schimba cursul.
Uniunea Europeana trebuie să confirme:
– că politicile de control la frontieră, azil și imigrație sunt comune,
– că se bazează pe principiul solidarității, care se aplică tuturor acestor politici și nu numai primirii refugiaților,
– că aceste politici comune sunt elaborate, decise și puse în aplicare la propunerea Comisiei și la o decizie majoritară a Consiliului și a PE;
– că este o „comunitate de drept” bazată pe rolul extins și consolidat al Curții de Justiție.
Noi intrebam:
– ca măsuri imediate pe care Comisia le propune și Consiliul și PE hotărăsc: întreruperea măsurilor de returnare individuală și colectivă (în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și protocolul din 31 ianuarie 1967), deschiderea accesului legal; , protecția minorilor neînsoțiți și facilitarea reîntregirii familiei, accelerarea procedurilor de acordare a vizelor umanitare și a permiselor de protecție temporară, creșterea activităților de căutare și salvare pe mare, consolidarea resurselor financiare și umane ale celor patru fonduri europene (pentru frontierele externe, pentru integrarea resortisanților țărilor terțe, pentru refugiați și pentru returnări),
– precum măsuri pe termen mediu, crearea Agenției Europene pentru Azil, programe de relocare obligatorii pentru statele membre, politici de incluziune care implică și zone interne aflate în depopulare, revizuirea Regulamentului Dublin-3 bazată pe o politică europeană coerentă în materie de azil,
– ca măsuri pe termen lung, legea solului (ius soli) ca regulă comună în Uniunea Europeană, transferul politicii de cooperare pentru dezvoltare și de ajutor alimentar de la competențe partajate la competențe exclusive, extinderea procedurii legislative ordinare și, prin urmare, a puterea de decizie a PE de a adopta măsuri urgente în cazul afluxurilor bruște de imigranți;
– ca poziție comună a Uniunii Europene în Adunarea Generală a Națiunilor Unite, pregătirea și supravegherea comună UE-ONU a căilor legale de acces pentru cei care fug de războaie și dezastre climatice și economice, centralitatea dezvoltării continentului african în Obiectivele de Mileniul, angajamentul de a respecta principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului și Convențiile care au consacrat drepturi colective de-a lungul timpului.
