O Bobotează colorată în roșu și negru. Si Milano, de fapt, marele câștigător al campionatului de joi, datorită lui 3-1 la Roma ceea ce scurtează clasamentul în frunte (Inter, însă, nu a jucat), dar mai ales îți permite să câștigi puncte pe toți cei din spate. În așteptarea Atalanta și Fiorentina, oprite și ele de ASL, echipa lui Pioli își mărește avantajul față de Napoli, Juventus, Roma și Lazio (3-3 la Olimpico împotriva lui Empoli), toate într-un tur care s-a prezentat destul de complicat, în lumina numeroase absențe între Covid și Cupa Africii. De altfel, cealaltă mare provocare a zilei dintre alb-negri și albaștri s-a încheiat cu 1-1, rezultat mai convenabil pentru secunde dată fiind situația de start, dar și în virtutea unui clasament care l-a obligat pe Allegri să caute cele 3 puncte mult mai mult ceea ce Spalletti.
Pe scurt, în cea mai fragmentată rundă a întregului campionat, Milan a știut să profite de ocazie, făcându-și ciocnirea cu Roma lui Mourinho. Controversele, așa cum era de așteptat, nu au lipsit, în condițiile în care portughezul, la fel ca în prima manșă, a tunat împotriva arbitrului și a Varului, vinovați că le-a acordat două penalty-uri rossonerilor și niciunul lui. Este primul, în special, care l-a înfuriat pe Mou, dar meciul, episoade deoparte, a spus că rezultatul final a fost corect. De asemenea Milano este superior din toate punctele de vedere, chiar cu o apărare foarte experimentală (cuplul central a fost format din Kalulu și Gabbia) și cu un mijloc fără Kessié, în Camerun pentru Cupa Africii.
Însă cea a lui Pioli este o echipă adevărată, capabilă să compenseze absențele cu organizare tactică și spirit de sacrificiu, în timp ce Mourinho, momentan, nu a reușit încă să dea o fizionomie precisă romilor săi, prea legat de jocurile de simplu. Rossonerii au luat conducerea cu penalty-ul menționat mai sus, născut dintr-o atingere cu brațul lui Abraham la un șut de Hernandez: locul a trecut. Giroud, a marcat din nou după două luni și jumătate de abstinență (8’). În minutul 17 iată fotografia meciului, cu Ibanez dând mingea lui Milan cu o pasă nebună în spate și Mesia pentru a semna scorul de 2-0, după ce Giroud însuși a lovit stâlpul cu o lovitură sigură.
Părea preludiul unei victorii ușoare, egale, rotunde, dar Roma, în ciuda faptului că juca într-un mod confuz, a început să înțepe, tachinandu-l pe Maignan cu Zaniolo și Avraam, înainte ca englezul să găsească golul de 2-1 deviind șutul lui Pellegrini (40’). În repriza secundă, portarul francez a fost din nou protagonist cu câteva salvari strigăte, dar vai să ne gândim că rossonerii s-au pus într-un corner să sufere: cele două bare transversale ale lui Diaz și Florenzi, combinate cu scorul de 3-1. Leu (82’), a legitimat victoria finală, care s-a limitat la o diferență de două goluri doar pentru că Ibra a ratat penalty-ul de poker în timpul liber. Roma iese cu oase rupte și în vederea următorului meci cu Juve, programat duminică la Olimpico, pentru că pe lângă cele 3 puncte au mai pierdut doi oameni foarte importanți precum Karsdorp e Mancini, ambele expulzat.
Allegri va încerca să profite de acest lucru, dar este clar că echipa sa va trebui să facă mai mult decât ieri, când a ajuns să sufere un Napoli ultra-reelaborat, regăsindu-se astfel mulțumit de finalul 1-1. Oportunitatea de a scurta clasamentul din punct de vedere al Campionilor a fost tentantă, dar Doamna, după primii 10’, nu a putut să calce niciodată accelerația, trezindu-se în schimb urmărind driblingul azzurrilor, care au fost mai proactivi și mai periculoși pentru o perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, adevăratul succes colectiv a fost preluarea terenului, în condițiile în care localurile erau departe de a fi bune, între autoritățile sanitare locale gata să intervină și să condamne tampon.
A enesa întorsătură a venit în jurul orei 20, când Napoli a lansat formația oficială, în care Zielinski, Lobotka și Rrahmani s-au remarcat, toți pe teren, în ciuda avertismentului Autorității Locale de Sănătate, care îi dorea în carantină pentru că nu au suferit încă a treia doză de vaccin. Cu toate acestea, azzurri, întăriți de protocolul semnat între FIGC și guvern în 2020 (fotbalistii, dacă sunt negativi, pot întrerupe izolarea pentru a juca și a antrena), au decis să-i trimită oricum, și pentru că sancțiunea, cu condiția să fie impusă, este administrativ „numai”.
Rezultatul a fost să vedem un Napoli competitiv în unsprezecele de start, chiar dacă foarte limitat în înlocuiri: mai mult decât suficient pentru a o opri pe această Juve, care a părut încă o dată școlar și previzibil, incapabil să-și atace adversarul dincolo de câteva ocazii inevitabile. Și așa azzurrii, după ce au preluat conducerea cu Mertens (23’), au mângâiat chiar isprava, înainte de a se preda șutului lui Biserică, de departe cel mai bun dintre alb-negrii, care a găsit egalul în minutul 54. Problema lui Juve nu este nimic nou, continuă să fie faza ofensivă, prea săracă pentru a aspira la poziții de vârf: Morata nu înțeapă, Dybala, Kean și Kulusevski, care au intrat mai târziu, nici măcar, ca să nu mai vorbim de un mijloc de teren valabil doar în faza de interdicție. , dar complet lipsită de flash-uri în zona de poartă.
Pe scurt, finala de 1-1 este produsul unui Napoli aflat la mijlocul serviciului și al unei Juve cu 6 pe buletin, nevoiți să-și înfrunte adversarii mereu și doar la reluare. Piața ar putea schimba unele lucruri, dar cu greu va strica echilibrul unui campionat care, haosul permis Covid (Liga a anunțat ieri acțiuni în justiție împotriva ingerinței ASL), acum pare să-și fi întocmit ierarhiile.
