Milano provoacă guvernul și se distanțează de decizia tripartizană a CONI privind candidatura Italiei la Jocurile Olimpice de iarnă din 2026. După decizia controversată a CONI de a da undă verde pentru o triplă candidatură cu Milano, Torino și Cortina toți împreună pentru a găzdui Jocurile în șapte ani și jumătate (nu s-a întâmplat niciodată în istoria Olimpiadei, nici măcar în cele de vară, ca orașele organizatoare să fie mai mult de unul), primarul din Milano Beppe Sala, care luase de bună o victorie a capitalei lombarde sau cel mult un bilet cu venețiana Cortina (și în trecut soluția MiTo fusese oferită și Torino), i-a scris președintelui Coni Giovanni Malagò detașându-se de soluția găsită, care de altfel nici măcar nu a recunoscut rolul lui Milan de lider al organizației, e retragerea efectivă a candidaturii.
„Stimate președinte, dragă Giovanni, constat cu regret că în alegerea candidaturii pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice din 2026, rațiunile politice prevalează asupra celor sportive și teritoriale”, a scris Sala în scrisoare. „Într-un spirit de slujire a țării, Milano își confirmă disponibilitatea, acolo unde este necesar, doar ca loc de desfășurare a competițiilor sau evenimentelor dat fiind că, în condițiile actuale, nu consideră practicabilă participarea sa la guvernarea 2026”, adaugă el. Și iată concluzia: „Dacă poziția noastră nu este considerată acceptabilă, vom saluta decizia CONI și, bineînțeles, vom aplauda candidatura italiană selectată”.
Pe scurt, în aceste condiții, Milan nu este acolo. Ciocnirea a survenit la câteva ore după o decizie care deja părea forțată și probabil neapreciată chiar de CIO, care în octombrie la Buenos Aires va efectua o primă screening a orașelor candidate (momentan și Stockholm este în cursă, probabil favoritul, japonezul Sapporo și turcul Erzurum, a nu fi subestimat având în vedere marile ambiții ale lui Erdogan pe frontul propagandistic), pentru a decide apoi în septembrie 2019 într-o sesiune a comitetului care, în mod ironic, va avea loc la Milano. În schimb, CONI a preferat soluția hibridă, dorită cel mai probabil de guvernul Legastellato pentru a nu nemulțumi pe nimeni dintre Torino, sub tracțiunea Cinci Stele cu primarul Appendino (care din cauza acestei afaceri riscă să piardă majoritatea în consiliul orașului, după rebeliunea a patru consilieri) și Cortina d'Ampezzo, care face parte din Veneto guvernată de Liga Nordului Zaia.
După mulți, dosarul milanez a fost cel mai sugestiv: cost destul de scăzut, așa cum însuși Coni a sperat întotdeauna (fără contribuțiile viitoare de la Cio, cheltuielile așteptate erau mai puțin de jumătate de miliard), iar apoi inaugurarea la San Siro, Medal Plaza de la Duomo, cursa de coborâre din Bormio, o pârtie istorică care a găzduit deja mai multe Campionate Mondiale de schi. Ca să nu mai vorbim de alianța sugestivă cu Sankt Moritz, deja concepută pentru a compensa orice necolaborare fie cu Torino, fie cu Cortina. Totul de refăcut acum. ȘI Italia, după flop-urile de la Roma 2020 și Roma 2024, riscă să piardă încă o dată Olimpiada din cauza unui autogol.
