La 17 iulie, la Tokyo, Uniunea Europeană va semna în sfârșit acordul JEFTA, Acordul de Comerț Liber Japonia Europa, cu Japonia. Un acord comercial crucial pentru Europa, nu numai pentru că este cea mai mare zonă de liber schimb din lume, care implică 600 de milioane de oameni, dar mai ales reprezintă o treime din PIB-ul global.
Decizia de a face acest acord liber de orice clauză de investiții marchează cu siguranță un pas important înainte în comparație cu alte „meciuri europene” suspendate precum CETA cu Canada și infamul TTIP cu Statele Unite. Dar mai presus de toate faptul că nu ar trebui aprobat de parlamentele naționale, așa cum este stipulat direct de Bruxelles, vede în ratificarea Parlamentului European din toamna anului viitor, o altă arenă și un test pentru o nouă cale europeană.
NU NUMAI RĂZBOI COMERCIAL CI MAI PRIN TOATE TEHNOLOGIE
Războiul comercial în plină desfășurare între China și Statele Unite ale Americii este în mod clar o ciocnire a titanilor și este doar fațada unei reglementări mult mai ample a conturilor (de la jocul geopolitic la cel al Tratatelor precum NATO, NAFTA și TTIP) și care, prin urmare, depășește și noile tarife pe care Trump se pregătește să le majoreze și care au alimentat în mod repetat dezbateri privind efectele negative pe termen lung ale unei politici protecționiste conduse cu mijloace tradiționale care nu ține cont de o nouă fază a globalizării digitale 2.0. .
Europa strânsă între concurenți de două niveluri este nepregătită și pierdută atât din punct de vedere politic, cât și nu numai din punct de vedere comercial intern, ci și extern, și îi este greu să gestioneze politica și planificarea, poziționarea politică și strategia industrială comercială.
Această nedumerire europeană în fața situațiilor care reprezintă viitorul țărilor UE precum inovația tehnologică este evidentă. Unul dintre adevărații piloni ai războiului comercial aflat în desfășurare este nu doar cel privind sectorul auto și agricol, ci mai ales pe poziționarea tehnologică pentru managementul infrastructurilor care, prin 5G, vor gestiona conexiunile dintre „dispozitive” cu viteze noi, dezvoltarea fenomenului blockchain pentru tranzacții și, prin urmare, noile structuri corporative și interne. De la viața de zi cu zi cu așa-numitul „Internet of Things” (IoT) care intră în casele tuturor până la mașini cu conducere autonomă.
Astfel, pe de o parte, Trump încearcă să stopeze avansul coloanelor chineze Huawei și ZTE, iar chinezii eliberează disponibilitatea fondului lor suveran de avere egal cu 941 de miliarde de dolari SUA pentru a sprijini piața internă în fața devalorizărilor necesare. sau o fază mai sângeroasă a războiului comercial. Companii de stat chineze, pe de o parte, și companii susținute de guvernul SUA și de obligații, pe de altă parte, cu un dezechilibru comercial în centrul conflictului și strategii de atac acum consolidate de acțiuni pe piețe și deja puternice în cesionarea trezoreriei. din partea chineză, japoneză și rusă din aprilie anul trecut.
EUROPA: REUNIUNEA NATO ȘI AMBIGUITĂȚIILE INCONCLUZIVE OBIECȚII
Fondurile asiatice de capital de risc, cum ar fi Fondul Vision condus de Japonia cu Softbank, nu sunt de glumă. Și Daimler, care s-a plasat imediat printre puținii creditori europeni, a înțeles foarte bine acest lucru. Peste 100 de miliarde disponibile pentru o provocare tehnologică la scară globală la care răspunsul chinez al Chinese Merchant Group și cel american al Sequoia Capital nu au întârziat să apară.
Și europenii? Evident remorcat de cei doi giganți. Atât de mult încât finanțatorul Bollorè, unul dintre cei mai bogați bărbați din Franța, și șef al unui grup care, pornind de la fabricile de hârtie de familie, îmbrățișează acum sectorul energetic și mai ales sectorul logistic prin achiziția de porturi strategice din Africa și semnat câteva zile face un acord crucial cu Alibaba.
Iar strategia europeană lâncește, în afară de a face înțelegeri și de a ceda în fața „sirenelor” chineze și americane incapabile de propria lor intervenție masivă asupra inovației tehnologice și logisticii, ceea ce înseamnă evident îmbunătățirea eficienței, reducerea costurilor de transport și garantarea competitivității afacerilor. Care, deși digitale, necesită o stocare pe scară largă și capilară pentru a fi eficiente. Bunele intenții ale Bruxelles-ului cu un plan ridicol având în vedere puterea de foc în ceea ce privește PIB-ul reprezentat este fundamentată în mai puțin de 20 de miliarde de dolari SUA și vede deja producția de baterii pentru noua provocare a mașinii electrice câștigată de chinezi și sud-coreeni.
Pe scurt, integrarea sistemelor tehnologice de producție non-europeană în toate sectoarele vieții de zi cu zi dar și a rețelelor administrative, spitalicești și academice este o realitate și, prin urmare, restrânge câmpul de manevră și lasă puțin spațiu de acțiune sectorială pentru UE care va trebuie neapărat să se împace într-un război comercial care îl vede întotdeauna și inevitabil în remorche.
Mai mult, așa cum reiese din fragmentele de la reuniunea NATO, unde sprijinul pentru Turcia a fost reconfirmat în ciuda derivei antidemocratice a lui Erdogan și a „exceselor” ascunse împotriva kurzilor și armenilor, țările baltice au ieșit învingătoare prin obținerea unui nou sediu pentru multinațională. Divizia Nord.
Dar cum stă Uniunea Europeană în fața conflictului din Orientul Mijlociu și a aliatului său american în vederea întâlnirii de la Helsinki cu Putin? Aș spune într-o ordine anume și fiecare să profite de schimburile comerciale cu Iranul și Qatarul ca în cazul lui Macron, fără vreodată o condamnare fermă împotriva lui Assad sau o poziționare strategică pe mesele cu privire la Siria postbelică și ostaticul Turciei pe problema migrantilor.
ȘI ITALIA PE FRÂNI
În toată această situație, Italia trăiește într-un guvern care este deja divizat, și aparent ezitant în fața obligațiilor internaționale, o ciocnire neproductivă asupra acordului CETA care se extinde periculos chiar și asupra JEFTA, dar cu declarații și mișcări inadecvate din punct de vedere politic. realitatea europeană. Cine respingând acordul CETA cu Canada și acordul JEFTA cu Japonia par să nu fi înțeles dinamica comercială a acestei noi ere a comerțului internațional care călătorește mai mult pe platforme mega digitale decât pe camioane și transformă, de asemenea, managementul punctelor cruciale ale unui hub deja cucerit de americani, chinezi și japonezi.
CONCLUZII
Oprirea la suprafața anunțurilor privind tarifele este întotdeauna înșelătoare pentru că confruntarea a două ideologii, care se transformă într-o tactică globală de politică externă și industrială, „Make America Great Again” pentru SUA cu „Belt and Road” chinezesc (acum extinsă și în zona Americii Latine) nu vede rivali și domină tacticile de pe ambele maluri ale oceanului, dacă nu niște imitatori palizi precum Saudi Vision 2030, adunând binevoitor interesul grupurilor europene bine intenționate în acorduri oportuniste și mai presus de toate. în afara unui cadru strategic european cu orice ambiţie de valoare continentală.
De fapt, piesa europeană lipsește din acest puzzle de globalizare digitală unde este evident că semnarea JEFTA rămâne crucială pentru UE pentru a nu pierde definitiv cuplarea cu remorca punctului de cotitură digitală. Ținând cont de complicațiile inevitabile ale Brexit-ului și de situația precară a sistemului bancar german condiționat de o expunere la instrumente derivate care se află în centrul confruntării financiare dintre City of London și băncile europene, toată atenția va fi concentrată nu numai asupra rezultatelor conflictului comercial în curs va fi pentru progresul bugetului UE post-2020 și lansarea fondurilor de stabilizare și convergență în valoare de 55 de miliarde de euro, pentru care ar trebui spus: mai bine mai târziu decât niciodată.
