Cine ar fi crezut că următorul câmp de luptă între SUA și China (cu Danemarca jucând un rol secundar) va fi Groenlanda? Cea mai mare insulă din lume, al cărei nume înseamnă „pământ verde” (deși de fapt este foarte puțin verde, având în vedere că 80% din suprafață este acoperită de gheață perenă), are doar 55 de locuitori (aproape toți etnicii inuiți, doar 10% de origine daneză) din care 18 în capitala Nuuk: geografic face parte din America, deși din 1953 aparține oficial Danemarcei. Dar acum Beijingul este cel care vrea să pună mâna pe acest bogat în minerale și pământuri rare: proiectul aparține celui mult mai amplu al modernului „Drumul Mătăsii”, o strategie comercială lansată de China în 2013 pentru a crește comerțul cu alte țări prin investiții și construirea de noi infrastructuri masive. Designul ambițios al Beijingului constă dintr-o „centură” terestră (care leagă în mod ideal China de Veneția, retrăgând traseul antic Marco Polo) și o rută maritimă. Groenlanda ar fi, evident, parte a celei maritime și conform unor estimări vor fi implicate cel puțin 68 de țări, 65% din populația lumii și 40% din PIB-ul global.
Proiectul maxi i-ar fi încredințat în special companie gigantică de stat China Communications Construction Company Ltd. (CCCC), care ar dori să înceapă cu extinderea a trei aeroporturi de pe insulă, Nuuk, Ilulissat și Qaqortoq, pentru o investiție de 3,6 miliarde de coroane daneze (483 de milioane de euro). În luna mai, pentru prima dată, CCCC a fost admisă în prealabil la o licitație publică, împreună cu alte cinci companii occidentale, tocmai pentru acest proiect aeroportuar strategic pentru drumul Groenlandei către independență. Nu există însă doar aeroporturi: în Kanglilinnguit, în sudul țării, China dorea să achiziționeze o bază maritimă dezafectată, dar guvernul danez s-a opus. Da, pentru că manevrele de la Beijing nu sunt pe placul celor care au de ani de zile interese strategice pe acea insulă: Danemarca, care exercită puterea politică acolo, dar mai ales SUA, care are o bază radar importantă în Groenlanda din 1951, parte din scutul lor antirachetă, în timp ce Canada operează în prezent singura mină activă de pe insulă, din care extrage rubine și safire.
De fapt, meciul nu este doar infrastructural. Groenlanda este un tezaur de resurse minerale: există zăcăminte de uraniu, pământuri rare, aur, fier, nichel, zinc. În parte, China a intrat deja în acest joc: compania Shenghe Resources deține 2017% dintr-un proiect de extragere a uraniului și pământurilor rare în Kvanefjeldet din 12,5, care ar putea deveni a doua cea mai mare mină de pământuri rare din lume. Dacă Shenghe ar ajunge să controleze 60%, China ar dobândi dominația exploatării acestor minerale. Care, nu un detaliu mic, sunt cruciale pentru construcția smartphone-urilor.
