Ministrul Boschi m-a întrebat dacă este posibil ca Unicredit să formuleze ipoteza unei achiziții a Băncii Etruria. Am răspuns că nu am putut da niciun răspuns la solicitări de acest fel, că am fost deja în contact cu e eventual am fi dat un răspuns Băncii însăși, în totală autonomie și independență din partea noastră. Lucru asupra căruia ministrul a fost de acord”. Acestea sunt cuvintele fostului CEO al Unicredit, Federico Ghizzoni, audiat astăzi de comisia parlamentară de anchetă pe bănci. Ieri a fost atins guvernatorului Băncii Italiei, Ignazio Visco.
„Unul dintre motivele pentru care ministrul Boschi mi-a cerut să evaluez o intrare în Etruria mai degrabă decât la Montepaschi a fost legat de dimensiunea Băncii – a adăugat Ghizzoni – Etruria era mai mică și, prin urmare, intervenția Unicredit ar fi fost mai simplă. A fost o cerere pe care am considerat-o destul de normală. Mai presus de toate, CEO-ul unei bănci precum Unicredit trebuie să fie capabil să explice acest lucru orice cerere de oriunde, Unicredit ia decizia finală. Un mesaj absolut împărtășit de ministrul Boschi. Pentru mine nu era nimic de ascuns. Două zile mai târziu am vorbit și despre acest interviu cu șeful MMA și le-am spus colegilor să lucreze în continuare în totală independență”.
Pe scurt, Ghizzoni a negat că a fost supus presiunilor: „Știam de rudenia ministrului Boschi [cu vicepreședintele Etruriei, care era tatăl lui, n.d.], dar pentru mine a fost irelevant. Ar fi existat presiuni dacă mi-ar fi spus scurt să achiziționez Etruria, ceea ce aș fi considerat inacceptabil. În schimb, m-a întrebat dacă este posibil să luăm în considerare o achiziție. A existat o cerere, dar nu ne-a afectat capacitatea de a interveni independent".
Fostul CEO al Unicredit a făcut apoi o precizare: „Mai concret, ministrul Boschi și-a exprimat îngrijorarea nu atât pentru băncile toscane, Mps și Etruria, cât pentru impactul negativ pe care l-ar fi putut avea crizele bancare asupra teritoriului toscan, cum ar fi o reducere a ofertei de credit către gospodării și întreprinderi, în special întreprinderile mici, care sunt inima economiei toscane. La rândul meu, am subliniat că împărtășesc acest aspect: ar putea exista acest impact negativ, dar m-am gândit că alte bănci sănătoase vor lua pozițiile abandonate de băncile mai cu probleme. Problema reală a fost cum să reducem impactul negativ asupra economiei toscane. Bănuiesc că a avut de-a face și cu faptul că acolo era circumscripția lui de competență".
Întâlnirea s-a încheiat așadar cu acest acord, „că ultimul cuvânt i-a aparținut Unicredit, care avea să acționeze exclusiv în propriul interes – a spus din nou Ghizzoni – A fost o conversație cordială: personal. Nu am simțit nicio presiune din partea ministrului. Din acel moment, nu au mai existat contacte.”
Dar apoi Ghizzoni a dezvăluit și că a primit"un e-mail de la Marco Carrai pe 13 decembrie. El a spus: 'Doar ca să vă spun că pe Etruria mi s-a cerut să vă solicit, dacă se poate și respectând rolurile, să obțineți un răspuns'. Prima mea reacție a fost să mă gândesc cine i-ar fi putut cere lui Carrai acest memento. Aveam chef să exclud Banca. Până la urmă, nu i-am cerut lui Carrai nicio lămurire pentru a nu deschide alte canale de comunicare. I-am răspuns confirmând că lucrăm și că vom contacta top managementul Etruriei. Pentru mine singurul canal posibil a fost cel instituțional dintre Bancă și Bancă. Doar asta".
Ulterior, răspunzând la o întrebare din comisia adresată acestuia de către președintele Pier Ferdinando Casini, Ghizzoni a spus că nu s-a înregistrat nicio schimbare de atitudine din partea guvernului împotriva Băncii după ce a informat Etruria că – în lumina evaluărilor interne – achiziția nu a fost posibilă.
Fostul CEO al Unicredit a clarificat atunci că răspunsul către Etruria a venit pe 29 ianuarie 2015: „Am decis să nu investim în Banca Etruria din mai multe motive. Cel mai important a fost că, între timp, comunicarea de la BCE sosise cu rate de capital majorate pentru toate băncile. Doar intervenția asupra băncii bune a necesitat o absorbție de capital de 27 de puncte de bază, ceea ce a corespuns la aproximativ un miliard. O astfel de investiție era imposibilă fără rentabilitate garantată. Din acel moment nu a mai existat nici un contact cu Banca Etruria, iar banca a fost pusă în administrare la 11 februarie”.
În final, Ghizzoni a explicat că Unicredit a evaluat posibilitatea achiziției din motive economice: „Dacă banca ar fi fost pusă în funcțiune, probabil că ar fi intervenit. fondul de protectie a depozitelor, în care Unicredit are 18%. Am vrut să înțelegem dacă ne va costa mai mult să intervenim mai devreme sau mai târziu”.
