În săptămânile frenetice premergătoare aprobării de către Bundestag a modificărilor aduse Fondului de stabilizare financiară (EFSF), presa germană a redeschis dezbaterea asupra avantajelor monedei euro și asupra necesității ca Germania, în ciuda crizei din țările periferice, să continue sprijină moneda unică. Discuția a fost începută, printre altele, de un studiu al grupului bancar KfW (Kreditanstalt fur Wiederaufbau), instituție la care participă Federația (80%) și Lander (20%), complet asemănător cu Cassa Depositi și împrumuturile noastre.
Făcută publică a doua zi după sentința cu care Curtea Constituțională din Karlsruhe a ancorat lansarea oricărei noi forme de ajutor european la aprobarea parlamentară, cercetarea, coordonată de economistul șef al centrului de studii, Norbert Irsch, încearcă să ofere câteva cifre privind beneficiile euro pentru economia germană în comparație cu ipoteza în care marca a rămas în circulație. „Creşterea Germaniei în ultimii doi ani, din trimestrul III 2009 până în trimestrul II 2011 – explică cercetătorii băncii – ar fi fost mult mai scăzută datorită dobânzilor mai mari şi a unei monede mai puternice”. Ca să nu mai vorbim de factorul reprezentat de așa-numitele „costuri de tranzacție”, reduse semnificativ datorită monedei euro. În total, Germania ar fi realizat o creștere a PIB-ului de peste un punct procentual pe an în ultimii doi ani (echivalent cu aproximativ 30 de miliarde). De aici invitația KfW către clasa politică de a nu risipi potențialul de creștere viitor și de a ratifica fără întârziere orice măsură menită să evite colapsul Uniunii Monetare.
Dovada semnului opus celui care reiese din alte anchete economice, efectuate de la adoptarea efectivă a monedei euro. În special, a fost Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) în mijlocul verii, care a publicat rezumatul unui studiu al economistului Matthias Kullas: „Greutatea comerțului exterior german cu zona euro – scrie cercetătorul Centrum fur Europaische. Politik – este diminuat prin introducerea cursurilor fixe, în timp ce ponderea comerțului exterior față de țările în curs de dezvoltare a crescut”. În esență, argumentează Kullas, euro nu ar fi făcut altceva decât să crească și să protejeze competitivitatea companiilor germane pe piețele internaționale, permițându-le să-și vândă produsele la prețuri mai mici. Reevaluarea noii mărci ar avea, așadar, efecte pozitive pentru importuri și pentru consumatori și ar contribui, de asemenea, la atenuarea vechei probleme despre care se vorbește din ce în ce mai puțin, și anume cea a dezechilibrelor din balanța de plăți (dezechilibre globale) . Cu o economie orientată spre exporturi, a existat o ieșire puternică de capital în străinătate, iar Germania s-a trezit cu una dintre cele mai scăzute rate de investiții din zona euro.
Studiul KfW nu convinge, așadar, mulți economiști germani, care sunt convinși că lăudarea averilor magnifice ale euro ca motor de export este de fapt o modalitate de a mătura praful sub covor. Parlamentarul european Holger Krahmer (Fdp) a glumit și el: „Faptul că KfW spune că salvarea monedei euro merită este exact ca un producător de protecție solară care prezice soarele pentru întregul an”. Observatorii, atât germani, cât și străini, au multe îndoieli cu privire la independența reală a KfW, implicată în prezent personal în acordarea de linii de credit Greciei. Massimo Mucchetti, în Corriere della Sera de luna trecută, a subliniat și ipocrizia executivului german, care, pe de o parte, pretinde că învață alte țări cum să țină sub control datoria publică și apoi folosește „bugetele din umbră” pentru a menține datoria. - Raportul PIB este artificial scăzut.
De fapt, în timp ce datoria Cassa depositi e prestiti ar fi luată în calcul la datoria publică, cea a KfW nu. Dacă adăugăm la aceasta că, spre deosebire de Landesbanken, garanțiile de stat, care evită falimentul și impun răspundere nelimitată pentru obligațiile asumate, sunt și astăzi în vigoare și este ușor de înțeles cum KfW este o bombă de ceas pentru Berlin. De la Frankfurt, biroul de presă al băncii răspunde că lucrurile nu stau chiar așa: „Banca funcționează după aceleași principii ca și alte companii. Refinanțați la jumătate pe piață. Numai afacerile comandate de Bund sunt considerate de fapt deținute de stat. Și acest lucru se aplică, de exemplu, liniei de credit de 22 de miliarde de euro acordate guvernului grec ca parte a pachetului de prim ajutor”, a declarat Wolfram Schweickhardt, șeful adjunct al biroului de presă la KfW, pentru Firstonline. Dar raționamentul lui Mucchetti rămâne totuși valabil, având în vedere că în Germania există și alte Schattenhaushalte, sau bugete umbra: fondul special ITF pentru finanțarea investițiilor decis în 2009 cu cel de-al doilea pachet economic la momentul marii coaliții și fondul special SoFFin, lansat. pentru salvarea băncilor germane. Potrivit calculelor Institut der deutschen Wirtschaft din Köln, din aceste fonduri au ieșit aproximativ 2010 de miliarde de euro doar în 50.
