Un alt G7 se încheie cu un comunicat final controversat, plin de amânări cu privire la cele mai importante decizii privind climă, migranți și amenințarea teroristă și cu o conducere necontestată a SUA care nu lasă loc unei reluări a G8 cu Rusia, cu atât mai puțin la evaluări optime. sau soluții pe termen scurt asupra a ceea ce se întâmplă pe continentul asiatic: de la amenințarea nord-coreeană până la ofensiva IS din Filipine.
Până astăzi, continentul asiatic a rămas insula fericită a investițiilor în țările emergente și în monedele locale, departe de problemele politice și sociale grave ale Braziliei și Venezuelei și de deriva turcilor de la UE, dar evenimentele recente au văzut Japonia să ajungă singură. reprezintă la Taormina o realitate continentală departe de politica unei țări care nu a suferit niciodată atacuri teroriste, de asemenea și nu numai pentru că se opune oricărei primiri de migranți, și care pe cadrul strategic militar a abdicat cu ceva timp în urmă Chinei.
Deja China, oaspetele de piatră al G7 care reprezintă o treime din creșterea globală și care este hotărâtor pentru gestionarea securității amenințării nord-coreene și care a fost retrogradat de Moody's, la aproape douăzeci de ani de la ultima declarație asemănătoare unui casa de rating. Ratingul trece de la Aa3 la A1, în timp ce perspectiva, care era negativă în martie 2016, a fost readusă la stabilă. Impactul acestei reduceri cu doar un pas nu a avut impacturi majore nici asupra pietei de obligatiuni, nici asupra pietei de valori si tot din punct de vedere al creditului sunt agentiile de rating chineze care domina si cu siguranta nu cele de emanatie americana.
Alarma privind nivelul datoriei publice, care conform Fondului Monetar Internațional rămâne la 60% din PIB, a fost trasă deja în urmă cu un an de Moody's, iar suma cu datoria locală nu creează momentan preocupări majore. Cu toate acestea, nu se așteaptă declarații sau măsuri extraordinare din partea Guvernului sau a Băncii Centrale decât după cel de-al 19-lea Congres Național al Partidului Chinez care va avea loc în octombrie și va da startul noului Plan cincinal care va duce China dincolo de 2020. a așa-numitei sale strategii „O centură, un drum”, care, conform așteptărilor liderului XI Jinping, ar trebui să dea o zguduire pozitivă comerțului internațional deprimat de criza globală și care tocmai și-a revenit din riscurile deflației.
Deja în 2015, China a depășit Japonia, acreditându-se ca a doua economie mondială după SUA, dar rămânând retrogradată la conturul unui G20 mai larg, ținând sus steagul BRICS și luptând cu hegemonia SUA din cadrul structurii organismelor multilaterale cu lansarea Aiib, Asia Infrastructure Investment Bank, care a atras sprijinul a peste 70 de țări, inclusiv Filipine, dar nu și Statele Unite ale Americii.
Și la fel ca la Manchester într-un alt atac sinucigaș, comis de un terorist islamic, 22 de oameni au murit la 12 mii de kilometri distanță, pe insula Mindanao din Filipine, orașul Marawi a fost copleșit de un război civil între rebelii islamici și Filipine. Armată. Cele două grupuri de teroriști Abu Sayyaf și Maute Group afiliate SI au atacat în oraș și au ocupat un spital și un tribunal, au ars case și o biserică, forțând guvernul să impună legea marțială. Un fapt foarte grav care are loc pe pământul uneia dintre țările aliate ale SUA dar care nu face parte direct din NATO.
Este bine cunoscut faptul că relațiile dintre noul președinte Duterte și aliații săi nu sunt idilice pentru că în ciuda investițiilor militare și industriale masive ale Chinei și SUA cu Manila, există mulți nervi cruzi mai ales având în vedere caracterul „dreptății” Rodrigo Duterte care nu uşurează relaţiile diplomatice şi comerciale. El dă un semn din cap chinezi și ia acasă peste 14 miliarde de dolari în acorduri comerciale în octombrie anul trecut, apoi atacă China asupra insulelor disputate din Marea Sudului.
Aceeași tehnică cu SUA cu care încheie acorduri importante pentru contracte militare și apoi își declară intenția de a se îndepărta de la Washington. Dar, mai presus de toate, acuzațiile de conivență periculoasă și rezultatul dezastruos al „echipelor sale antidrog” sunt îngrijorătoare și care mută acum atenția riscului geopolitic către Asia de Sud.
Din nou China, care nu este admisă pe tabelul celor mai mari din lume și care în ultimii treizeci de ani a înregistrat ritmuri de creștere printre cele mai mari din lume, mereu în primele poziții, și care se îndreaptă spre finalizarea transformării modelul intern de creștere productivă, devine crucial pentru lupta împotriva terorismului islamic și pentru limitarea riscului amenințării nord-coreene, dar mai ales pentru gestionarea unui dialog mai mult decât necesar cu o America care vede norii scandalurilor familiale din jurul lui Trump adunându-se și făcând ca rezultatele pozitive incontestabile ale redeschiderii dialogului în cadrul reuniunilor din Orientul Mijlociu să fie și ele opace.
