Anul acesta Cgil, Cisl, Uil au ales Prato ca oraș simbolic pentru a sărbători Ziua Muncii. O alegere care are o legătură puternică cu tema pe care sindicatele au decis să o pună în centrul sărbătorii, cea a sănătății și securității la locul de muncă. După aproximativ 10 ani în care s-a înregistrat o scădere, deși treptată, a accidentelor și deceselor la locul de muncă, anul acesta s-a înregistrat o recuperare: 151 de victime din ianuarie, după cum a atestat INAIL.
Motivele perpetuării acestei situații sunt cunoscute. Pe de o parte, lipsa unei culturi larg răspândite a siguranței, care rămâne deficitară în ciuda îmbunătățirii cadrului de reglementare; pe de alta, dezmembrarea retelei de controale.
Ca Fim Cisl cu ocazia zilei de 1 Mai, pentru al treilea an, am organizat împreună cu NexT și rețelele societății civile, un prolog la Ziua Muncii în pregătirea zilei de 1 Mai pe care o vom sărbători împreună în toate piețele Italiei și în Gazon la nivel național.
Anul acesta am făcut-o la Milano, unde împreună cu 300 de metalurgi din toată Italia am premiat trei companii, una din Veneto și celelalte două din Lombardia, „campioni” ai siguranței, sustenabilității sociale și de mediu.
Cred că, așa cum am scris împreună cu Leonardo Becchetti în The Sole 24 Ore săptămâna trecută, nimeni nu scapă de părerea că, în toate regulile și instituțiile sale, sistemul economic în care trăim este construit în primul rând pentru a atinge obiectivul de creștere și consum. bunăstare. Este de netăgăduit că această orientare ne-a permis să obținem rezultate extraordinare în ultimele două secole.
Suntem la fel de conștienți astăzi că acest dublu obiectiv umbrește neapărat alte două aspecte fundamentale pentru satisfacția vieții și însăși sustenabilitatea sistemului: calitatea muncii, care înseamnă și securitate și sănătate mai mari, și protecția mediului. Ambele sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea durabilă. Cu condiția ca lucrătorii să devină conștienți că „votul lor zilnic cu portofel” este decisiv pentru propria lor soartă și cea a mediului în care trăiesc.
Din acest motiv am considerat util să actualizăm instrumentele de luptă ale sindicatului cu un instrument precum „votează cu portofel”, pe care l-am inclus și în statutul nostru.
Se știe acum că, pe termen mediu, sustenabilitatea (socială, de mediu și fiscală) reduce expunerea la surse importante de risc și este cheia pentru a face companiile profitabile.
În această dimensiune, Festivalul de 1 Mai ar trebui să reprezinte și un moment de reflecție, mai ales în ceea ce privește schimbările prin care trece deja munca odată cu avansul noilor tehnologii. Suntem cufundați într-o revoluție culturală și plină de sens, a cărei încă nu este posibil să identificăm contururile dar care, în orice caz, nu ne poate găsi nepregătiți.
Chiar dacă ne-am revenit parțial din criză, natura selectivă a redresării înseamnă că mulți oameni se simt tratați ca niște respinși. Cu toate acestea, este interesant de observat că răspândirea sărăciei este invers proporțională cu nivelul de educație. Acest lucru trebuie să ne determine să luăm învățământul și formarea obligatorie foarte în serios. Educația și cunoștințele sunt cele mai puternice instrumente pe care le avem la dispoziție pentru a combate sărăcia. Pentru a nu fi surprinși pe o piață a muncii în schimbare rapidă, ne putem concentra doar pe formare.
Formare pe care, pentru prima dată în Italia, contractul de metalurgi a introdus-o ca drept subiectiv al muncitorilor. Îmbunătățirea setului lor de abilități este o necesitate absolută, având în vedere că suntem serios în urmă pe acest front și că toate estimările ne spun că 65% dintre copiii care fac astăzi școala primară vor avea mâine un loc de muncă care nu există astăzi.
După cum certifică Istat în rândul muncitorilor, unul din opt este absolut sărac, această cifră, împreună cu cea a deceselor și rănirilor, este o înfrângere pentru toți, pentru că dacă chiar și cei care au de lucru sunt sub pragul sărăciei, înseamnă că un bucată din lumea noastră se află în periferiile existențiale menționate de Papa Francisc. Și mai înseamnă că nu este suficient să facem campanie generică pentru creșterea salariilor, trebuie să atacăm cauzele salariilor mici și lipsei de muncă.
Concentrarea pe productivitate și pariarea pe oameni prin formare este una dintre modalitățile de a aduce oamenii înapoi din suburbii. Dar sărăcia este rezultatul lipsei de capital, nu numai economic, ci și social, a capitalului relațional, iar do-it-yourself izolează oamenii. Există două simptome ale acestui aspect: mai întâi difuzarea „buy gold”, apoi a slot machines. Acolo unde sărăcia avansează, jocurile de noroc și disperarea cresc. Există o rupere a legăturilor, care trebuie refăcută.
Digitalizarea companiei, ceea ce numim acum „Industria 4.0”, adică fuziunea noilor tehnologii digitale, internetul și producția convențională, reprezintă un salt către o lume diferită, complet nouă, care nu mai poate fi citită, interpretată și protejată cu instrumente și lentile interpretative ale anilor '900.
Schimbarea va afecta întregul ecosistem în care trăim: orașe, rețele, administrație publică, mobilitate, energie; totul va fi reproiectat într-o nouă dimensiune a interconectarii.
În acest context, imaginarea opririi progresului este nerealistă. În țara noastră sunt mulți tehnofobi care pândesc în mass-media și formatorii de opinie. Acestea sunt mediile care alimentează business-ul fricii pentru viitor și pentru tehnologie, care conform acestor noi cassandras ne-ar duce la finalul muncii. Este păcat însă că țările cu cea mai mică rată a șomajului sunt cele cu cea mai mare rată de inovare tehnologică (vezi Coreea de Sud și Germania).
Tehnologia conține valorile celor care o proiectează, prin urmare nu trebuie să ne temem de viitor, ci să lucrăm împreună pentru ao proiecta într-o dimensiune în care omul se află în centrul acestei noi „renașteri digitale”. În octombrie anul trecut, la Cagliari, cu ocazia săptămânilor sociale ale Bisericii, datorită proiectului „Căutătorilor de locuri de muncă” au fost identificate peste 400 de „bune practici” de la care să plecăm, o modalitate de a reacționa la acea cultură a decăderii care a a otrăvit o parte a țării.
Suntem conștienți că munca se va schimba, până la urmă deja se schimbă considerabil. Tocmai pentru a însoți schimbarea am fost în fruntea negocierii acordurilor sindicale care, prin introducerea smart-working-ului în multe companii, s-au ocupat de reglementarea noii relații dintre performanța muncii și spațiul fizic. Smart-working-ul vă permite să desfășurați activități chiar și departe de locul de muncă: este o schimbare esențială în dimensiunea organizațională.
La urma urmei, platformele digitale și „aplicațiile” au adus deja munca pe un teritoriu dematerializat, în spațiul cibernetic, așa cum au demonstrat evenimentele din concert și economia de schimb.
Protecțiile și drepturile acestor lucrători trebuie regândite complet într-o dimensiune și într-un cadru de reguli, poate printr-o „aplicație sindicală” capabilă să adapteze formele juridice la nevoile vremurilor, fără a se retrasa pe drumurile parcurse în anii 900.
Desigur, soluția nu poate fi cea a venitului de bază: a-ți imagina o societate în care doar 10% din populație lucrează permanent în timp ce 90% trăiește din subvenții - așa cum sugerează unii guru din Silicon Valley și unele partide din Italia - este imoral chiar înainte de a fi. ilogic.
În timp ce unii continuă să-și imagineze o lume a bărbaților fără muncă, noi preferăm să luptăm pentru o lume în care oamenii sunt liberi să muncească... La mulți ani de XNUMX Mai.
°°°°Autorul este Secretarul General al Fim-Cisl
