Il guvern a luat în considerare privatizare Căi Ferate, Oficii Poștale, MPS pentru a numi unele dintre cele mai importante companii publice din pachet. Din listarea și vânzarea celor mai recente comori ale statului se caută cele 20 de miliarde de fonduri așteptate în următorii trei ani în Nadef. Unul dintre primele obiective este acela de a-l deschide rapid persoanelor fizice capitalul FS, ultima companie din care Statul mai detine 100%. Deschiderea capitalului Grupului nu s-ar limita doar la părțile profitabile, precum Trenitalia si in special celDe mare viteză, dar ar include întreaga exploatație, inclusiv Prăji, care administrează rețeaua feroviară, e Anas, responsabil de rețeaua de drumuri.
Franco Bernabe, care cu exact 30 de ani în urmă o dusese pe Eni la bursă, consideră că singura cale posibilă pentru Ferrovie ar fi tocmai cea folosită deja pentru câinele cu șase picioare, Modelul Eni.„Am citit că începem din nou să vorbim despre privatizarea companiilor Calea ferată de stat, singura care prin dimensiunea sa ar putea aduce un beneficiu semnificativ finanțelor publice”, a spus managerul pentru Repubblica. „Dar am observat și că, așa cum s-a întâmplat deja în 2015, a început imediat o dezbatere asupra obiectului listării, asupra posibilelor spin-off-uri ale companiei a rețelei și așa mai departe. Cu politica dorind evident să-și spună cuvântul. În opinia mea, ar trebui să urmeze în schimb model Eni, care 30 de ani mai târziu s-a dovedit a fidoar succes real pe tema privatizărilor”.
Privatizarea FS: o cotă către stat și management intern
pentru Eni ideea era ca statul să mențină o cotă semnificativă în companie, dar cu o guvernare în conformitate cu standardele pieței pentru a atrage investitori instituționali. Și cu mare atenție la alegerea managementului”, spune Bernabè.
Pentru companii de dimensiunea Eni, Enel și chiar Ferrovie, este necesar au stabilitate să lucreze pe termen lung, spune managerul, „nu pot fi expuși la stres continuu din exterior. Doar statul poate asigura stabilitatea necesară, rămânând în capitală cu a cota minoritară, dar semnificativ și trebuie să rămână în capitala FS așa cum a făcut deja cu Eni, Enel, Snam și Terna. Până la urmă, „Dacă sunt oferite deținătorilor de acțiuni stabile voturi multiple la etapa de listare Chiar și cote destul de mici ar fi suficiente”.
Odată cu listarea la bursă compania trebuie să aibă unul guvernare La înălțimea a standardelor companiilor internaționale similare și care permite ținerea politicii în afara managementului”. Cheia succesului, spune Bernabè, constă în faptul că conducerea solicitată să pregătească și să realizeze planul trebuie să aibă rădăcini solide în cadrul companiei. Doar cei care sunt de câțiva ani în companie, sau s-au pregătit acolo, știu bine pașii care ar trebui făcuți după cei deja făcuți în ultimii 15 ani. Pe de altă parte, Eni de astăzi funcționează bine și pentru că există un director de companie, Claudio Descalzi, care lucrează în companie timp de patruzeci de ani”.
Bernabè: să te gândești acum la spin-off-uri ar pierde ani prețioși
Pentru Bernabè, treceți la unele spin off, așa cum se ia în considerare pentru rețeaua RFI față de restul FS, în acest moment ar însemna pierderea a cel puțin doi ani de timp. Prin urmare, este mai bine să „încredințezi conducerii un plan de reorganizare, dezinvestire și eficiență și să procedezi prin listarea întregii companii în ansamblu”.
Modelul Eni al anilor 90: de la furtuna Enimont, la restructurare, la bursă
Eni a venit din haos Enimont iar în 1991 şi 1992 înregistrase pierderi foarte semnificativ, spune Bernabè. Epoca acționarilor de stat ajunsese la sfârșit și politicienii doreau să demonteze totul, IRI, Efim și chiar Eni. "Din fericire Julian Amato înainte și Mario Draghi, care era la direcția generală a Trezoreriei, ne-au asigurat trei ani de continuitate pentru a pregăti compania pentru piața de valori. Eni era un conglomerat condus de o colecție de 500 de companii care a făcut totul. Cu conducerea pe care am condus-o, își amintește managerul, am început un plan reorganizare uriașă, care a dus la a inchide o suta companie şi vinde unele încă 125 pentru a colectare de 5500 de miliarde de lire. Avem a restructurat chimia. O operațiune colosală care a făcut posibil salvează Eni din asaltul politicienilor care au vrut să-l demonteze și care nu au crezut niciodată în proiectul de listare. Dacă astăzi ţara se poate lăuda cu au un gigant de petrol și gaze Se datorează muncii depuse în acea perioadă”.
