Lumea intreaga este tara. În timp ce Italia încă își caută un nou guvern, s-ar părea că nici toată lumea din Europa râde de asta. Chiar și cei care au un guvern, teoretic solid, întrucât au fost aleși cu mai puțin de un an în urmă și fără capcanele lui Porcellum, precum Franța, unde președintele Hollande și-a văzut imaginea ruinării executivului în câteva zile (demisia ministrului Finanțelor). Cahuzac după ce a recunoscut că are conturi în străinătate) și al propriului partid, cu povestea dezvăluită astăzi de Le Monde conform căreia trezorierul de încredere Jean-Jacques Augier este acționar la două companii offshore din Insulele Cayman.
„Nimic ilegal”, s-a apărat Augier, dar povestea face totuși să roșească stângaci care și-a bazat o bună parte din campania electorală pe moralizarea activității publice și care își vede acum propriii alegători înclinându-și entuziasmul față de un președinte ales. cu puțin peste 10 luni în urmă: nici măcar doi din trei dintre ei (62%) nu și-ar reînnoi încrederea în Hollande. Ca să nu mai vorbim de toți francezii: mai puțin de 30% dintre cetățeni sunt în prezent mulțumiți de președintele lor, un record negativ fără precedent în istoria Republicii Transalpine.
Însă lucrurile nu stau cu mult mai bine de cealaltă parte a Rinului: bogata Germanie a Angelei Merkel (paparadizată în vacanțele pascale la Ischia, împrejurare care ar fi iritat-o nu puțin) oferă astăzi varianta teutonă a MPS-ului italian. caz la știrile internaționale, cu toate precauțiile și proporțiile cuvenite. Deutsche Bank, cea mai mare instituție de credit din țară, a ajuns, de fapt, în miza foarte strictă Bundesbank: conform celor relatate de Financial Times trei foști directori ar fi ascuns pierderi între 4 și 12 miliarde de dolari pe contractele derivate complexe aflate la apogeul crizei financiare globale dintre 2007 și 2009. Frankfurt neagă categoric dar cazul există și urmează unei investigații lansate la sfârșitul anului trecut de Securities and Exchange Commission (Sec), organismul de supraveghere a piețelor din SUA.
În cele din urmă, Spania, notoriu tovarășă de nenorocire a Italiei, conform tradiției mediteraneene. A patra economie ca mărime a zonei euro, pe lângă toate celelalte, este acum implicată într-una scandal care zguduie până și tronul regelui Juan Carlos, gata să abdice în favoarea fiului său Felipe după citarea infantei Cristina în fața judecătorului pentru presupusa ei implicare în dosarul Noos. În vârstă de 47 de ani, cu sânge albastru, ar putea juca, de fapt, un rol compromițător în ancheta de corupție deschisă la sfârșitul anului 2011 de tribunalul din Palma de Mallorca, din Insulele Baleare, unde va trebui acum să depună mărturie ca „suspectă”. persoană” în dosarul în care este implicat soțul ei Inaki Urdangarin, fost campion la handbal care (stânjenit?) s-a pus pe treabă.
Potrivit sistemului judiciar, Fundația Noos ar fi organizat diverse evenimente legate de lumea sportului pentru guvernul Comunității Autonome a Insulelor Baleare, justificarea banilor publici primiți de administrația regională cu facturi false sau umflate, în perioada analizată (2003-2007) pentru un total de șase milioane de fonduri publice. Același tip de infracțiune, printre altele, care în cadrul Uniunii Europene este contestată împotriva lui Real Madrid, unul dintre cele mai bogate cluburi de fotbal din lume și care a fost mereu legat de dinastia regală. Bruxelles-ul bănuiește că firma lui Florentino Perez a supraevaluat - vânzându-le Municipiului Madrid - unele terenuri deținute, umflandu-le valoarea cu 5400%, de la 421 mii euro la aproape 23 milioane.
Italia se grăbește să formeze un nou guvern: trebuie doar să rămânem în urmă.
