Uniunea fiscală, Fondul de economisire a statului consolidat cu 500 de miliarde de euro și gestionat direct de Banca Centrală Europeană, rolul Comisiei Europene de control asupra bugetelor statelor membre, încetarea participării private la restructurarea datoriilor. Trebuia să fie o revizie, și o revizuire a fost. La finalul unor negocieri lungi și epuizante – marcate de lacrimi în cadrul celor 27 de țări – Consiliul European aprobă măsurile de economisire a euro. Sunt prevăzute sancțiuni „semiautomate” pentru cei care încalcă acordurile (orice pedeapsă va fi aplicată dacă trei sferturi din țări nu votează împotrivă) și pentru cei care depășesc raportul deficit/PIB cu 3% (de fapt sunt prevăzute sancțiuni dacă nu voturile majorității împotriva calificate), regulile bugetare din Constituție cu Comisia Europeană chemată să supravegheze respectarea acestora.
În plus, Fondul de Stabilitate (FESF) va continua să finanțeze programele lansate până la jumătatea anului 2013, când FESF va fi înlocuit de MES (Mecanismul European de Stabilitate), care va ajunge să aibă o capacitate efectivă de creditare de 500 de miliarde de euro. Apropo de resurse economice, există disponibilitatea de a evalua posibilitatea de a garanta împrumuturi către Fondul Monetar Internațional în valoare de 150 de miliarde de euro, eventual prelungibile până la 200. Mai mult, epoca așa-numitului PSI, implicarea persoanelor private în restructurarea datoriilor suverane.
În documentul final nu există nicio urmă de obligațiuni de stabilitate, opțiune asupra căreia, însă, vor continua discuțiile. Prin urmare, acestea nu au dispărut definitiv în acest moment și rămân ca un posibil instrument viitor care urmează să fie dezvoltat și discutat. Uniunea fiscală, cel mai greu nod de dezlegat și eliminat după lungi negocieri și o mie de dificultăți, va fi în cele din urmă adoptată în martie printr-un acord interguvernamental. Numirea este de fapt pentru „începutul lunii martie”, când tratatul „va fi semnat” pentru a se asigura că „va fi ratificat până la jumătatea anului 2012”, a explicat președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, la un conferinta de presa.
„Noul tratat de uniune fiscală va fi ca acordul Schengen”, a spus el. Acordul care a sancționat libera circulație a mărfurilor și a persoanelor, a amintit el, „a fost adoptat mai întâi la nivel interguvernamental și apoi integrat în tratatul UE”. Rămâne de văzut cum va fi adoptat, pentru că dacă ședința Consiliului European a reproiectat mecanismele UE, a rescris mai ales „formula”. Până la urmă, de fapt, o UE 27+17 nu iese cu alte trei țări în dubiu.
De altfel, toate țările Eurogrupului plus Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Danemarca spun „da” măsurilor, cu necunoscutele pentru Cehia, Suedia și Ungaria care au încredințat parlamentelor lor respective ultimul cuvânt. . Doar Marea Britanie, care – în cuvintele prim-ministrului David Cameron – „nu intenționează să renunțe la suveranitate așa cum fac aceste țări”. Londra vrea să-și mențină propriile rate ale dobânzilor și politica monetară și, din acest motiv, „părăsește” efectiv Uniunea. „Am pierdut ocazia de a lua o decizie la 27 de ani”, a recunoscut Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, la finalul întâlnirii.
„Ne-am fi dorit un acord cu 27, dar în lipsa unanimității a trebuit să luăm alte decizii”, a adăugat el. „nu trebuie să uităm care a fost obiectivul”, a remarcat președintele Comisiei UE, Josè Manuel Barroso. „A fost necesar să se întărească disciplina și controlul guvernării”, a amintit el. Nu numai atât: „Dacă mesajul pe care am vrut să-l transmitem a fost că ne dorim o guvernare comună a zonei euro, cred că acordul la care sa ajuns merge în direcția bună”. Victorie, deci, dar la jumătatea drumului, pentru că rămâne cert că Europa a pierdut niște bucăți.
„Este greu de spus cum va evolua rolul Marii Britanii în procesul decizional european, dar cred că va exista o anumită izolare”, nu a ascuns premierul, Mario Monti, la finalul summit-ului, anunțând un summit-ul de la mijlocul lui trei ianuarie cu Franța și Germania la Roma. La finalul întâlnirii, nu întâmplător, Monti a vorbit despre o Europă „aproape comunitară, aproape 27”, pentru a sublinia deriva britanică de la proiectul comun.
O Europă cu două viteze, așadar, care găsește un acord, dar pierde un partener strategic. Dar situația de criză pare dintr-o dată să fie mai bine gestionată: nu va exista – cu excepția surprizelor – niciun Consiliu European extraordinar înainte de Crăciun, așa cum se temeau unii. Numirea este pentru martie 2012, când va fi o actualizare a situației și ce trebuie făcut mai detaliat.
