Ce se întâmplă, riscă activismul Croației să ducă la o schimbare în calea Tap-ului cu excluderea Italiei?
„Această ipoteză circulă de câteva săptămâni și nu este o ipoteză școlară. Croația se insinuează în slăbiciunile arătate de Italia și împinge din greu pentru a cuceri un rol de hub de gaze și a deveni terminalul Conductei Ionice Adriatice, un drum de legătură care, trecând prin Bosnia Herțegovina și Muntenegru, ajunge în Croația ocolind Italia. Proiectul se întinde pe 516 km și a obținut deja primele memorandumuri de înțelegere interguvernamentale de la țările interesate de traseu”.
Croația se mișcă și pe frontul hidrocarburilor
„Guvernul de la Zagreb acordă primele licențe de explorare în Marea Adriatică cu intenția de a încuraja producția în câmpurile care se învecinează cu cele din Italia. Au dat voie pentru primele explorări în zona insulelor Pelagosa, la o aruncătură de băţ de Tremiti. Și urmăresc să construiască un terminal de regazificare”.
Revenind în Italia, pe ce este blocat Tap?
„Din punct de vedere formal, așteptăm Via Nazionale, evaluarea impactului asupra mediului, care sperăm să ajungă între sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie. Dar nu asta e problema aici. Adevărata piatră de poticnire este rolul de coordonare politică a inițiativei pe care am cerut guvernului să implice Regiunea și autoritățile locale”.
În zona San Foca, în Puglia, unde se preconizează că TAP-ul va ateriza după ce a traversat Grecia, Albania și Marea Adriatică, proiectul a intrat în ținta municipalităților și a asociațiilor de mediu. Nicio descoperire?
„Un traseu complet subteran de 8 km, în Puglia, dintr-un total de 874 km nu justifică războiul actual pe Tap. În Italia este o tăcere asurzitoare despre acest proiect promovat de producătorul Shah Deniz II și în concordanță cu dorința de a intra pe piață cu politici de prețuri agresive, ancorate în principal pe piața spot și nu pe petrol. De asemenea, suntem dispuși să schimbăm punctul de debarcare de pe coastă atâta timp cât guvernul ne oferă garanții privind guvernarea consensului așa cum le cerem de un an”.
Cât timp a mai rămas? Este Italia în pericol în ceea ce privește securitatea aprovizionărilor?
„Suntem la două-trei luni de la definirea finală a proiectului și suntem aproape de punctul fără întoarcere. Banda de cauciuc nu este infinit de flexibilă. 8 miliarde de metri cubi de gaz ar ajunge aici la un preț inovator, țara ar cuceri rolul de hub european, Snam și-ar consolida veniturile din transport. Dacă Italia ar rămâne afară, ar fi cu adevărat regretabil”.
