Judecata autorului:
Povestea unui om care a făcut întreaga umanitate să facă un salt înainte atât de important în doar câțiva ani, încât nici măcar mileniile anterioare reunite nu pot fi comparate. Aceasta este tema Edison, filmul săptămânii regizat de Alfonso Gomez-Rejonaproape nou venit în marile producții internaționale. Povestea care este spusă pe ecran se referă la război tehnologic cât și financiar, care a avut loc între Thomas Edison, considerat cel mai mare inventator american al secolului al XIX-lea, și rivalul său direct George Westinghouse. Pe fundalul disputei dintre cele două personaje iese în evidență o figură care este doar aparent minoră, Nicolae Tesla, dar nu mai puțin relevant.
Ceea ce era în joc era (și este încă) de dimensiuni hiperbolice, colosale: conține toată dezvoltarea economică, socială și științifică a întregii omeniri care, de atunci, a făcut acel pas înainte care ne-a adus direct în modernitatea. Din acest punct de vedere, filmul se desfășoară de-a lungul unor piste care deseori se intersectează și nu sunt întotdeauna în favoarea privitorului (cu excepția absolvenților de inginerie).
Titlul filmului se referă la inventatorul becului, dar dezvoltarea plasează pe bună dreptate atât rolul antagonistului său, cât și rolul nu mai puțin secundar al lui Tesla, care a murit ulterior fără să fi câștigat un dolar din geniul său. Este tocmai nu numai și nu atât povestea inventatorului becului (care atunci, de fapt, doar a cumpărat brevetul original și a îmbunătățit componenta fundamentală, filamentul), ci cea a unui moment, a tranziție epocală de la lumina felinarelor cu gaz la utilizarea energiei electrice pentru a ilumina și a produce.
Acest film a avut un precedent illustre: „Romantismul unei vieți”, cu Spencer Tracy din 1040, un biopic dedicat în întregime vieții lui Edison. Acest personaj ar fi meritat mult mai mult decât doar titlul care, pe de altă parte, apare oarecum confuz în scenariu. Nu a fost doar un inventator, ci și un mare vizionar: putea vedea dincolo de imaginabil și, deloc surprinzător, este amintit și pentru că a fost creatorul cinematografiei chiar înaintea fraților francezi Lumière. Filmul a fost realizat cu un aspect pretențios, scump, îngrijită în detaliile scenografice dar nu și în narațiune. Fotografiile foarte estetice, sugestive sunt izbitoare, dar nu surprind emoțiile pe care chiar și un moment istoric atât de important din istoria omului este capabil să le genereze. S-ar putea spune „multă lumină degeaba”, sau cel puțin pentru puțin timp. Păcat, subiectul merită.
Cititorii FIRSTonline sperăm că pot ierta o omisiune gravă: este vorba despre Capernaum, regizat de regizorul libanez Nadine labaki lansat în cinematografele italiene în urmă cu câteva săptămâni. O adevărată capodoperă, un film pe care rar se întâmplă să-l vezi. Povestea s-a întâmplat cu adevărat în Beirut, unde o familie de refugiați trăiește un iad pe care doar realitatea îl poate descrie, mult mai mult decât orice fantezie. În acea situație dramatică iese în evidență imperios figura protagonistului, un băiat de vreo 12 ani care, împreună cu un alt băiețel de vreo doi ani, puse cap la cap adaugă o capacitate actoricească de neînchipuit, uimitoare pentru vârsta lor. A fost nevoie de doi ani de montaj pentru a realiza acest film și rezultatul se vede în toate: perfect, fără defect. Nu întâmplător filmul a fost nominalizat la Oscar și la Globul de Aur, precum și a câștigat premiul juriului la Cannes: este un film destinat să rămână în istoria cinematografiei pentru forma și conținutul imaginilor care au lovit ca tari ca bolovanii în stomac. Absolut de neratat.
