Tendințele privind speranța de viață a pensionarilor au un impact direct asupra cheltuielilor cu pensiile. Atenția la echilibrul financiar și actuarial pe termen lung al instituțiilor de asigurări sociale și la evoluția speranței de viață - pe baza căreia se calculează aceleași cerințe de pensie și coeficienți de transformare prevăzuți în principalele sisteme care adoptă metoda contributivă - necesită disponibilitatea de analize detaliate privind evoluția duratei de viață a beneficiarilor colectivi specifici de prestații de pensie, pentru a fi adăugate la datele privind populația generală deja disponibile de la Istat.
Monitorizarea fenomenului este deci utilă pentru urmărirea obiectivului de a controla echilibrul dintre durata de viață implicată în serviciile prestate și cea efectivă. Ipotezele menționate au determinat organele profesiei actuariale să reitereze studiul lansat experimental în 2008 (vezi ANIA-INPS-Ordinul Național al Actuarilor) și repetat într-un mod mai structural în 2012 (vezi Ordinul Național al Actuarilor), în vederea actualizării. analizele privind evoluția mortalității pensionarilor și anuităților în Italia și scenariile privind tendințele viitoare ale duratei de viață a acestora.
Noul studiu constă în analize ale datelor referitoare la diferitele tipuri de beneficiari de anuitate plătite de instituțiile de asigurări sociale (bătrânețe, invaliditate și supraviețuitori). În special:
– analiza mortalității și a duratei de viață a beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă, de urmaș și de invaliditate plătite în perioada 1980–2012;
– analiza diferențelor de mortalitate între diferitele grupuri analizate, a efectului cuantumului anuității asupra duratei de viață, a prezenței unor tendințe specifice pentru anumite generații („efecte de cohortă”) și a diferențelor la beneficiarii de anuități de invaliditate , în funcție de durata scursă de la evenimentul care a dat naștere la plata rentei;
– scenarii privind durata de viață a pensionarilor pentru limită de vârstă până în 2045.
În 2011, ultimul an pus la dispoziție de majoritatea entităților, pozițiile observate s-au ridicat la 14,9 milioane (au fost 11,4 milioane în 2009, ultimul an înregistrat în studiul anterior), pentru 190,4 miliarde euro (față de 157,1 miliarde înregistrate în 2009). în ultima ediţie a studiului).
FIGURA 1 – RATE MEDIE DE MORTALITATE (SCALA LOGARITMICĂ) LA DIVERSE VÂRSTE ALE PENSIANILOR PENTRU BÂTÂNĂTÂNEȘTI ȘI POPULAȚIA GENERALĂ PE PERIOADA DE OBSERVAȚIE – analiza capului – bărbați și femei, %
FIGURA 2 – DURAȚA MEDIA DE VIAȚĂ LA 65 DE ANI A PERSPECTATORILOR DE PENSIE PENTRU BĂTRÂNEȘTE ÎN PERIOADA DE OBSERVAȚIE
Următoarele cifre ilustrează ratele medii de mortalitate la diferite vârste înregistrate în perioada de observare a beneficiarilor de anuitate pentru limită de vârstă și durata de viață la 65 de ani a grupurilor individuale de beneficiari, pentru anii pusi la dispoziție de instituțiile respective, conform analizei. „per capete”, adică pe baza numărului de anuități eliminate din cauza decesului în comparație cu anuitățile expuse aceluiași risc.
Pensiile pentru limită de vârstă înregistrate în 2011, ultimul an disponibil, au fost de 10,2 milioane, pentru 162,5 miliarde de euro (erau sub 10 milioane pentru 142,7 miliarde de euro în studiul anterior).
Graficele de mai sus arată:
– valori ale duratei de viață mai mari decât cele ale populației generale pentru toate colectivele chestionate;
– creșterea generalizată a duratei de viață în perioada de observație, în mod substanțial în concordanță cu tendința manifestată de populația generală.
În raport cu colectivele individuale de destinatari, se observă că:
– funcționarii publici, medicii și avocații au valori mai mari decât populația generală;
– persoanele care desfășoară activități independente rămân deasupra populației și sub colectivitățile menționate mai sus;
– angajații privați prezintă niveluri mai scăzute decât celelalte colective, deși constant mai mari decât cele ale populației generale.
Femeile înregistrează asemănări cu datele observate la bărbați, cu tendințe mai neregulate în colectivele în care prezența femeilor cu venituri este mai limitată, confirmând totuși o durată de viață mai lungă pentru funcționarii publici și valori mai scăzute, deși mai mari decât populația, pentru sine. -angajați și angajați privați. În ansamblu, având în vedere raportul mediu în ultimii zece ani între mortalitatea pensionarilor pentru limită de vârstă și cea a populației, prezentat în figura următoare, este evident că:
– diferența este semnificativă la vârstele inițiale observate, pentru ambele sexe, pentru a tinde apoi treptat spre mortalitatea populației generale la vârste înaintate;
– diferența calculată luând în considerare, pentru beneficiari, ponderarea cuantumului rentei, adică calculând ratele de mortalitate ca raport dintre sumele rentelor eliminate din cauza decesului și sumele rentelor expuse aceluiași risc, este mai mare. pentru ambele sexe, cu selecție mai mare pentru mascul.
FIGURA 3 – RAPPORTUL MEDIU (ULTIMII 10 ANI) ÎNTRE MORTALITATEA LA DIVERSE VÂRSTE A PERCESIONATORILOR DE PENSIE ȘI
POPULAȚIA
Am analizat apoi, în contextul colectivelor INPS, duratele distincte de viață dintre pensionarii pentru limită de vârstă în sens strict și pensionarii de vechime1. Următoarea figură ilustrează valorile la vârsta de 70 de ani, vârsta la care distincția dintre cele două tipuri de pensie este mai consolidată: concentrându-se pe ultimii ani observați, se constată valori mai mari la bărbați pentru pensionarii de vechime, în timp ce pentru bărbații, femeile, durata de viață a pensionarilor pentru limită de vârstă și vechime este, în mare, pe linie.
FIGURA 4 – DURAȚA DE VIAȚĂ LA 70 DE ANI PENSIONARII PENTRU BĂTÂNEȘTE ȘI SENIORITATE 2000-2011
La populație și la beneficiarii de pensii pentru limită de vârstă s-a constatat prezența unui „efect de cohortă”, în special la bărbați, adică o tendință particulară a mortalității pentru anumite generații față de cele învecinate. În acest sens, Fig. 5 ilustrează harta termică a ratelor de variație a mortalității populației (graficul din stânga), ajustată cu metoda p-spline, apoi comparată (graficul din dreapta) cu valorile aferente pensionarilor, unde zonele în galben și roșu indică o scădere a mortalității, cele în albastru o creștere a mortalității. Este clar că generațiile dintre 1930 și 1940 ale populației, de exemplu, prezintă o scădere mai semnificativă a mortalității în anii din 1980 încolo decât generațiile învecinate. O tendință similară este confirmată, în graficul din dreapta, și de ratele de variație a mortalității înregistrate la pensionarii INPS din 1990 încoace, evidențiate în casetă.
FIGURA 5 – „HARTA TERMICA” A RATELOR ANUALE DE MODIFICARE A RATEI DE MORTALITATE – BĂRBAȚI Grafic din stânga: Ratele de modificare a mortalității populației generale 1962-2009 – vârste 20-90 Grafic din dreapta: Graficul din stânga integrat în caseta până în 1991-2012 tarife aferente pensionarilor INPS – 60-100 de ani
Dovezile, însă, ca deja în versiunea anterioară a studiului, au susținut decizia de a utiliza modele extrapolative capabile să încorporeze acest efect pentru estimarea tendințelor viitoare ale mortalității pensionarilor pentru limită de vârstă.
În ceea ce privește anuitățile de invaliditate și supraviețuitori, datele sunt mai puțin numeroase (în 2011, respectiv 2,2 și respectiv 2,5 milioane de unități pentru 19,9 și 8,0 miliarde de euro de anuități plătite), și disponibile pentru un număr mai mic de ani, deși într-o măsură mai mare decât în studiu anterior.
FIGURA 6 – RATE MEDII DE DECES (SCALA LOGARITMICĂ) ALE PERSOATORILOR DE PENSII ȘI POPULAȚIEI ȘI POPULAȚIEI DE HANDICAP ȘI SUPRAVIEȚIU
Fig. 6 ilustrează tendința ratelor medii de mortalitate observate pentru beneficiarii de pensii de invaliditate și de urmaș. Pentru cei dintâi, după cum se arată în graficul de mai sus, există o diferență semnificativă în vârstele timpurii analizate, în ceea ce privește mortalitatea mai mare, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
În figura 7 se arată durata de viață la 65 de ani a beneficiarilor de rente de invaliditate și de urmaș în perioada observată, unde în acest caz beneficiarii INAIL sunt considerați separat - având în vedere natura specifică a beneficiarilor de prestații ale Institutului.
Deși rezultatele raportate sunt afectate de o anumită natură neregulată, din cauza numărului redus de date subiacente, ele ne permit să identificăm unele tendințe.
Pentru bărbați, speranța de viață a beneficiarilor de pensii de invaliditate și de urmaș este întotdeauna sub nivelurile atinse în perioada de către populație; la femei, în schimb, în ultimii ani chestionați, speranța de viață este substanțial similară cu cea a populației, cu excepția beneficiarilor de pensii de invaliditate, alții decât INAIL, care prezintă valori mai mici.
FIGURA 7 – DESTINĂTORII DE PENSIA ȘI HANDICAPUL SUPRAVIEȚIEILOR: DURATA DE VIAȚĂ LA 65 DE ANI ÎN PERIOADA 2001-2011 analiză pe șefi – bărbați (graficul din stânga) și femei (graficul din dreapta)
În ceea ce privește diferența medie de mortalitate observată la diferite vârste pentru beneficiarii de pensii de invaliditate în ansamblu, figura următoare ilustrează selecția medie înregistrată în ultimii zece ani disponibile. Supramortalitatea este evidentă, relevantă la vârstele inițiale observate, în special pentru femei. La vârste mai ulterioare, diferențele de mortalitate scad substanțial la zero.
FIGURA 8 – RAPPORTUL MEDIU (ULTIMEI 10 ANI) ÎNTRE MORTALITATEA PERSOATORILOR DE PENSIA DE INVALIDITATE ȘI POPULAȚIE
Tot cu referire la beneficiarii de pensii de invaliditate, analiza, inovatoare fata de versiunile anterioare ale studiului, asupra mortalitatii beneficiarilor in functie de durata scursa de la evenimentul care a dat nastere la acordarea tratamentului ar trebui sa fie subliniat.
În ceea ce privește destinatarii pentru care evenimentul de dezactivare a avut loc pentru o perioadă limitată de timp
– pe care s-a hotărât să se stabilească la doi ani pentru comoditate – mortalitatea este mai mare decât a celorlalți salariați, adică a celor pentru care același eveniment a avut loc de mai mult de doi ani (cf., în Fig. 9, mortalitatea pentru grupurile de beneficiari distinși după sex și prin antidurata evenimentului invalidant, calculat în raport cu rata medie față de mortalitatea populației).
De remarcat că, pentru beneficiarii pentru care evenimentul s-a petrecut cu mai puțin de doi ani în urmă, mortalitatea este semnificativ mai mare în corespondență cu primele vârste observate, pentru a converge apoi spre niveluri substanțial similare cu cel al primitorilor pentru care evenimentul a intervenit mai mult de doi ani. ani în jurul vârstei de 65 de ani.
FIGURA 9 – RAPPORTUL MEDIU (ULTIMII 10 ANI) ÎNTRE MORTALITATEA PERSOANELOR INVALIDAȚE DE 2 ANI SAU MAI MINI (ȘI PENTRU MAI MULT DE 2 ANI) ȘI POPULAȚIE
Tot pentru beneficiarii de pensii de urmaș a fost determinat raportul mediu al mortalității medii observate în ultimii 10 ani față de cel al populației generale (vezi Fig. 10).
FIGURA 10 – RAPPORTUL MEDIU (ULTIMEI 10 ANI) ÎNTRE MORTALITATEA PERSOATORILOR DE PENSII A SUPRAVIEȚIEILOR ȘI POPULAȚIE
Diferența este semnificativă la vârstele inițiale observate, unde supraviețuitorii înregistrează o mortalitate mai mare decât cea a populației, pentru a converge apoi în jurul vârstei de 80-85 de ani.
Nu a fost posibil, spre deosebire de versiunea anterioară a studiului, să existe date semnificative despre beneficiarii de pensii suplimentare sau de anuități suplimentare.
Ultima parte a studiului se referă la scenariile elaborate cu privire la posibilele tendințe viitoare în ceea ce privește mortalitatea și speranța de viață a beneficiarilor de pensie pentru limită de vârstă până în 2045. Scenariile au fost elaborate pe cele mai reprezentative grupuri (angajați privați INPS, independenți INPS și totalul celor două), selectate în virtutea numărului mai mare, a disponibilității datelor istorice și a regularității datelor colectate. Au fost utilizate două modele extrapolative stocastice, deja utilizate în versiunea anterioară a studiului, și anume:
– modelul Lee-Carter, integrat de modelul log-bilinear Poisson;
– modelul Renshaw-Haberman cu efect de cohortă.
Pentru ambele modele au fost elaborate mai multe scenarii care caracterizează modelele stocastice, în corespondență cu mai multe niveluri de probabilitate. În special, se evidențiază scenariul central, adică cel de probabilitate maximă, scenariului „mare” - corespunzător unei percentile de 5% - și scenariului „scăzut”, corespunzător unei percentile de 95%.
FIGURA 11 – DURAȚA DE VIAȚĂ LA 65 DE ANI PÂNĂ ÎN 2045 – TOTAL PERSOATORI DE PENSIE PENTRU BĂTRÂNEȘTE
Cifrele anterioare sintetizează rezultatele scenariilor până în 2045 referitoare la durata de viață de 65 de ani a tuturor beneficiarilor de pensie INPS (angajați privați și independenți), comparativ cu scenariile elaborate de ISTAT. Se detectează:
– confirmarea creșterii prospective a speranței de viață a beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă, cu valori mai mari decât populația generală;
– pentru bărbați, care confirmă durate de viață care tind să fie mai scurte decât femeile, valorile obținute cu modelul Lee-Carter sunt mai mici decât cele derivate din modelul Renshaw-Haberman, în timp ce pentru femei valorile obținute cu ajutorul celor două modele sunt mai aproape.
Durata de viață a beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă este constant mai mare decât cea rezultată din scenariile elaborate de ISTAT, confirmând cele înregistrate în perioada observată. De asemenea, trebuie subliniat faptul că, în raport cu studiile deja efectuate asupra beneficiarilor de pensie, se observă că încetinirea ratei de creștere a speranței de viață observată în ultimii ani se reflectă în speranțe de viață din ce în ce mai puțin optimiste (vezi figura următoare ).
FIGURA 12 – DURATA DE VIAȚĂ LA 65 DE ANI PÂNĂ ÎN 2045 – COMPARAȚIE CU STUDIUL ANTERIOR
Prin urmare, va fi oportun să se verifice în următorii ani dacă încetinirea în continuare a creșterii speranței medii de viață, deja cunoscută de populația generală datorită datelor ISTAT din 2015, se va reflecta în tendințele referitoare la pensionari, astfel încât să se influențează perspectivele duratei de viață.
În sfârșit, scenariile ilustrate pot fi luate în considerare ca reper pentru celelalte grupuri analizate, cu recomandarea de a se ține cont că este plauzibil ca diferențele de mortalitate înregistrate în perioada de observație (vezi figura următoare) să reflecte, în totalitate sau parțial, în tendința prospectivă a duratei de viață a unor colective specifice.
FIGURA 13 – RAPPORTUL MEDIU (ULTIMII 10 ANI) ÎNTRE MORTALITATEA PERSOATORILOR SINGURI DE PENSIE COLECTIVĂ ȘI COLECTIVELE ADOPTATE PENTRU DEZVOLTAREA SCENARILOR
