Acțiune

De Rossi, Pato, Sneijder, Bendtner, Zarate: toate cazurile care tulbură Roma, Milano, Inter, Juve, Lazio

De Rossi la Roma, Sneijder la Inter, Pato la Milano, Bendtner la Juve, Zarate la Lazio: cazurile care tulbură vestiarele și pun în dificultate marile cluburi din Serie A.

De Rossi, Pato, Sneijder, Bendtner, Zarate: toate cazurile care tulbură Roma, Milano, Inter, Juve, Lazio

Timp de oprire, timpul de a face bilanțul. Serie A se oprește pentru a doua oară și noi, ca managerii și antrenorii, profităm de ocazie pentru a analiza ce este în neregulă cu echipele mari. Pentru că nimeni nu este perfect și chiar și cele mai bune familii ascund niște cazuri mai mult sau mai puțin spinoase. Și apoi, în ordine strictă a clasamentului, să începem călătoria!

JUVENTUS

Aparent, fără sughițuri. Juve se uită la toată lumea (la Napoli deoparte) din primele 19 puncte, șase victorii în șapte jocuri, 17 goluri marcate (cel mai bun atac) împotriva a doar 4 primite. Un astfel de cuirasat, care nu a pierdut în campionat de 46 de curse, ce probleme poate avea? Și în schimb, dacă te uiți cu atenție, e ceva în neregulă. Sa incepem cu Nicklas Bendtner, a ajuns până acum la știri doar pentru greutatea (orice altceva decât) forma. Scorul său actual arată 13 minute jucate (împotriva Chievo), restul este blocat din păcate la 0. Nu este cel mai bun pentru cineva care, în planurile clubului, trebuia să joace rolul de atacant. Carrera (ne-am pierdut urma lui Conte) spune că danezul îi va veni în curând la îndemână, dar între timp acestea sunt cifrele. În general, însă, liniile secunde nu funcționează corespunzător și, de fapt, cifra de afaceri a funcționat intermitent. Isla, Caceres, Lucio, Matri și Bendtner, Juventus vă așteaptă... Dar la Juve mai este un ghimpe, acesta complet neașteptat: relația cu fanii. Ultrașii lui Juventus au intrat în dispută cu clubul pe probleme legate de stadion (prețuri prea mari ale biletelor și reglementări stricte). Rezultat? Împotriva lui Shakthar mai puțin de 30 de oameni și, pentru prima dată, sentimentul că ne-am întors în zilele lui Delle Alpi.Când Juve a preferat să joace în deplasare.

NAPOLI

Și aici totul este bine, într-adevăr foarte bine. Napoli zboară și pentru prima dată după mulți ani dă impresia că poate lupta pentru Scudetto. Totuși, dacă vrei să fii puțin obraznic, poți găsi ceva în neregulă. Lotul s-a îmbunătățit, dar încă nu a putut face față cursei campionatului-cupă. Și așa sclipitoarea Napoli a campionatului a compensat un prost răsunător în cel de la Eindhoven, târând și imaginea fotbalului italian cu ea. Justificarea lui Mazzarri („Fie pierzi puncte în cupă, fie le pierzi în campionat”) surprinde perfect cele spuse mai sus. Dar totul merge bine: atacul (14 goluri marcate, al doilea din Serie A), sporit de Cavani (golgheter cu 6 goluri), mijlocașul (mult îmbunătățit odată cu achiziționarea lui Behrami) și apărarea, cea mai bună din ligă cu doar 3 goluri primite. Ne-am fi așteptat la ceva mai mult de la Insigne, Vargas și El Kaddouri, dar să nu exagerăm. La urma urmei, nimeni nu este perfect...

LAZIO

Cazul are generalități foarte precise: Mauro Matìas Zarate, născut la Buenos Aires la 18 martie 1987. Semne distinctive: neconvocat. Vladimir Petkovic a decis să-l excludă de la ultimul meci în deplasare de la Pescara, semn că relația, care să spun adevărul nu a luat-o niciodată, a ajuns deja la bun sfârșit. Totul a fost ok, incepand cu antrenorul, adevarata surpriza in Serie A. Adus la Roma de Lotito pe fondul neincrederii generale, Petkovic s-a dovedit a fi un antrenor excelent, cu o inclinatie deosebita pentru conducerea vestiarului. De altfel, după amicalele dezamăgitoare din vară, bosniacul a avut o confruntare cu echipa, care a dus la o schimbare de formă. De atunci înainte au venit 5 victorii și 2 înfrângeri, o listă respectabilă care a împins Lazio pe locul trei în clasament. Alte probleme? Trandafirul în acest caz este foarte mare, mai ales în față. Pe lângă Zarate, Floccari, Rocchi și Kozak mai văd puțin din teren. Pe termen lung ar putea cântări...

INTER

Dacă am fi scris acest articol în urmă cu câteva săptămâni, articolul „defecte” ar fi fost mai lung decât o coadă pe „Salerno-Reggio Calabria”. Totuși, fotbalul are puterea de a submina judecățile în scurt timp, iar astăzi Inter are mai multe motive să zâmbească decât să-și facă griji. După un început lent, Stramaccioni a găsit în sfârșit cheia problemei, și anume 3-4-1-2. Apărarea în trei, mult criticată în conducerea lui Gasperini, s-a dovedit funcțională și din părțile lui Appiano Gentile. Mulțumiri antrenorului, bun și curajos în a schimba chipul echipei, dar și jucătorilor care, spre deosebire de trecut, s-au pus la dispoziție din toate punctele de vedere. Inter a găsit astfel un echilibru și, inevitabil, au ajuns și rezultatele. Pentru că în față calitatea este ridicată și mai devreme sau mai târziu ajunge un obiectiv. De subliniat și conducerea Cassano, până acum perfectă. Barienul arată ca un școlar din cât de bine se poartă, iar nerazzurrii l-au adoptat deja drept noua lor dragă. Deci problemele au dispărut? Să nu exagerăm! Pibe de Bari trebuie amestecat cu grijă, altfel poate exploda. Apoi mai este cazul Sneijder, până acum „ascuns” de o accidentare ceea ce l-a scos din acţiune de ceva vreme. Când a părăsit echipa, Inter a început din nou să câștige. Doar o coincidență? Probabil că da, dar vom avea certitudine doar când se va întoarce. Pentru că cineva ca acesta nu va accepta niciodată rolul de suporter, nici un înlocuitor în intervalul unui derby precum Coutinho. Stramaccioni va face bine să se gândească la asta, pentru că banca Inter se supraîncălzește foarte ușor.

ROMA

Ajungem la notele dureroase ale campionatului nostru. Să începem cu Roma lui Zeman, care trebuia să îmbine divertismentul, golurile și victoriile și care în schimb dezamăgește foarte mult. Cazul prin excelență este cel al De Rossi, rămas pe bancă ca orice Marquinho. Alegerea disciplinară a antrenorului boem, care nu l-a iertat pentru declarațiile lui Torino. De altfel, după bătaia împotriva lui Juve, „Viitorul Căpitan” a trântit flagrant clubul și antrenorul, care l-a lăsat afară ca răspuns. Roma Giallorossi sunt împărțite: cine are dreptate între cei doi justițiabili? Cei care cred în respectarea regulilor rămân alături de antrenor, în timp ce cei care s-au săturat să primească goluri în serie îl susțin pe De Rossi. În opinia noastră, adevărul se află undeva la mijloc. E adevărat că un jucător nu ar trebui să-și permită niciodată astfel de afirmații, mai ales într-o piață fierbinte precum Roma, dar cum să le catalogheze pe cele ale boemului, care pomenise chiar și cuvântul „scudetto”? Până în prezent, un astfel de obiectiv nu este realist și a vorbi despre el este cel puțin inadecvat. La fel și anumite controverse împotriva lui Juve și Federcalcio, vechi și demodate. În scurt, aproape s-ar putea spune că problema acestei Rome este Zeman, doar că boemul ne-a obișnuit cu lovituri de aripi pe cât de imprevizibile, pe atât de eficiente. Malul Giallorossi al Tibrului așteaptă cu nerăbdare...

MILAN

Oscarul negativității este luat de Milan. O victorie (ca să zic așa...) luată de bună, care nu a surprins deloc pe nimeni, pentru că în vară puțini au crezut în această echipă și acum s-au pierdut urme ale acestora. Rossonerii nu au găsit încă un departament care să funcționeze bine, începând cu ușa, mereu la cheremul stărilor lui Abbiati. Omul meciului de la Sankt Petersburg, cel mai rău din derby: suișurile și coborâșurile portarului rossoneri surprind bine sezonul Milanului și antrenorului său. Allegri nu a desfășurat încă aceeași apărare de două ori la rând, semn că nici conturile nu se ridică la el. Mijlocul terenului nici nu creează joc și nici nu îl distruge pe cel al adversarilor, aripii nu pun o centrare decentă nici măcar din greșeală, atacanții înscriu cu dropper. Există să-ți pui mâinile în păr sau să muncești din greu. Milano a ales a doua cale, în încercarea de a reporni de la (puținele) certitudini. Care sunt acestea? El Shaarawy în primul rând. Il Faraone este cea mai fericită notă a acestui început de sezon, singurul capabil să aprindă lumina în cenușiul general. Restul, cel puțin deocamdată, nu funcționează. Pazzini nu reuseste sa se integreze in jocul lui Allegri si Bojan si-a aratat putin din potentialul sau. Apoi este cazul prin excelență, cel legat de Pato. Brazilianul a fost nevoit să-l ia de mână pe post-Ibra Milan, dar nu a jucat încă un minut (!) în acest sezon. Vina unor mușchi fragili ca cristalele, care îl chinuie de multă vreme. Radioul Infirmeriei transmite că returul este așteptat după pauză, când rossonerii vor trebui neapărat să inverseze cursul. Altfel criza va deveni iremediabilă. 

cometariu