Împrumutând o expresie la modă în urmă cu ceva timp, s-ar putea spune că Italia a devenit o țară industrială „fără știrea ei”. Noua carte a Antonio Calabrò „Viitorul memoriei – Spune companiei să stimuleze inovația” Editura Egeo, se angajează să reunească cele două culturi, cea a afacerilor și cea clasică, literară, muzicală, socială și politică, care au fost de multă vreme separate, dacă nu chiar dușmani. Cu siguranță nu este o operațiune ușoară, făcută și mai dificilă pentru că trăim într-o perioadă de mari transformări în care atât compania, cât și cultura trebuie să se schimbe profund pentru a face față unor provocări noi și fără precedent.
Industria ca centru de cunoștințe generale
Calabrò privește problemele cu o bună doză de optimism. Nu ascunde dificultățile care sunt înrădăcinate în istoria noastră culturală și politică și nici nu subestimează problemele economiei și societății democratice occidentale actuale, ci subliniază rolul industriei, nu doar ca producător de bogăție, ci ca centru al elaborarea culturală, a inovației care ar putea transfera forța viziunii sale asupra viitorului, stilul său de a face față problemelor, valorile sale de angajament și responsabilitate, într-un cuvânt de cultura generala.
Cetăţeni între iluzii şi frustrări
Din păcate, de la începutul secolului trecut, și surprinzător cu o intensitate mai mare în ultimii douăzeci sau treizeci de ani, în Italia cultura generală atât a clasei antreprenoriale, cât și a cetățenilor s-a desprins din ce în ce mai mult de acele valori pozitive ale inovației și ale meritului. ca comunitatea care locuieşte la fermă să cultive la gradul maxim. Antreprenorii par incapabili să lupte pentru acel „reformism lungitor” care, după cum afirmă Calabrò, ar trebui să stea la baza acestui refacerea încrederii în instituții e în inovare care stă la baza unei adevărate redresări a creşterii cu capital propriu. Cetăţenii de rând se luptă între iluzii şi frustrări. Sunt nefericiți, dar poate mai mult decât nemulțumiți de prezentul lor, le este frică pentru viitorul lor și al copiilor lor. Ei lovesc ici și colo în căutarea constantă a ceva liniștitor și ajung, așa cum scria Elio Vittorini, „să audă zgomotul viitorului în râia fiecărui măgar”.
Acesta este singurul mod de a explica comportamentul electoral neregulat. Mai întâi l-am avut pe Grillo, apoi pe Salvini, acum se pare că a venit rândul lui Meloni. Chiar mai devreme a existat fascinația pentru Berlusconi care i-a încântat și pe antreprenori spunând că este liberal, dar apoi în anii de guvernare a avut grijă să nu promoveze piața, meritul, cel mai modern antreprenoriat.
În trecut, cultura corporativă a găsit spații de exprimare
După al Doilea Război Mondial am luptat cu toții împreună transformă societatea noastră. Industria era considerată o forță, un lift social, un creator de modernitate. Cultura corporativă nu a fost retorică, ci considerată un element pozitiv pentru a contribui la răscumpărarea morală și civilă a națiunii, precum și evident la progresul economic. Tocmai în acea perioadă multe companii mari au întreprins diverse inițiative culturale atât ca sponsori, cât și ca organizatori de centre culturale în jurul cărora să facă dezbaterea să înflorească. Așa se nasc diverse reviste care nu sunt organe de propagandă comercială dar care au rolul de a face schimb de experiențe culturale. Nu întâmplător Alberto Pirelli în 1948, prezentând primul număr al Revistei Pirelli, a declarat „venim să discutăm cu voi (intelectualii) în numele unei companii care, prin suma inteligenței și muncii... simte că poate spune un cuvânt util”.
Dar lucrurile nu au stat așa. În anii 70 aproape toate revistele s-au închis. O cultură „împotrivă” s-a impus atât din motive politice legate de ideologia marxistă, cât și din cauza unui scepticism larg răspândit cu privire la eficacitatea regulile pieței pentru a crea și răspândi bunăstare. Politicienii nu au fost „prevederei” și într-adevăr, odată cu apariția marketingului, prezentismul a devenit regula generală.
Este nevoie de „un nou umanism digital”.
Pentru a depăși acest impas, Calabrò oferă numeroase idei care ar trebui să convingă cititorul de oportunitatea schimbării. Tehnologia evoluează atât în domeniul medical, atât în cel digital, cât și în celinteligenta artificiala. Orașele în schimbare devin mai frumoase și mai locuibile, doar uită-te la Milano. Pe scurt, trebuie să organizăm o nouă poveste a unui viitor posibil și mai bun.
Cu toate acestea, impresia este că antreprenorii, poate din cauza numărului mic de mari companii private rămase, și-au pierdut simțul drepturilor și mai ales al îndatoririlor lor și, prin urmare, nu mai sunt disponibili să ducă bătălii grele pentru a le reafirma pe ambele. Lucrurile, așa cum ne învață trecutul, trebuie întotdeauna cucerite cu prețul unor dure lupte culturale și sociale.
