Globalizarea, băncile slabe, rigiditatea pieței muncii, austeritatea, spread-urile și criza euro. Mulți factori au contribuit la erori în previziunile economice în ultimii ani. Într-un exercițiu „post-mortem” privind prognozele, OCDE constată că a supraestimat așteptările de creștere a PIB-ului în zonă în timpul și după criza financiară, făcând greșeli nu numai în evaluarea crizei, ci și în ceea ce privește redresarea.
Însăși Organizația este cea care subliniază acest lucru într-un raport privind datele din 2007-2012, care este discutat la Londra la London School of Economics de economistul șef Pier Carlo Padoan.
Erorile majore au apărut în economiile vulnerabile din zona euro, subliniază studiul, iar decalajul față de creșterea efectiv materializată a fost în medie de -2,6% în perioada 2007-2009, în timp ce în 2010 -2012 proiecțiile au au marcat diferenţe mai limitate (-0,3%).
Cum se explică originea gafelor statistice? „În general – indică OCDE – acestea au fost mai mari în țările mai deschise evoluțiilor externe și, prin urmare, mai expuse șocurilor altor economii. Proiecțiile nu reușesc să reflecte globalizarea mai mare a activității financiare și a economiei reale. Nu doar deschiderea către comerțul internațional a avut impact, ci și prezența băncilor străine. La începutul crizei, băncile cu capital străin au redus deseori creditele noi și le-au restrâns pe cele existente în țările gazdă pentru a îndeplini țintele de risc stabilite de companiile-mamă. Erorile în prognoze au fost atunci mai frecvente în țările cu reglementări mai stricte privind produsele și munca, ceea ce a întârziat probabil realocarea necesară între sectoare. Vulnerabilitatea sectorului bancar a jucat și ea rolul său: creșterea a fost mai slabă decât se aștepta în țările în care instituțiile aveau cote de capital scăzute în 2007, care apoi, în timpul crizei, s-au confruntat cu o nevoie mai mare de a reduce pârghia. În estimări, impactul creditelor bancare neperformante și al încrederii mai scăzute în perioada post-criză a fost probabil subestimat. În parte, așa-numitul „multiplicator fiscal”, adică impactul politicilor de austeritate asupra activității economice, a fost subestimat, dar, în parte, erorile din estimări pot fi legate și de faptul că guvernele și-au strâns cureaua mai mult așteptat.” .
Consolidarea fiscală generală a țărilor europene în perioada 2010-11 a fost de fapt mai mare decât cea prognozată de OCDE în mai 2010. Proiecțiile Organizației pentru acea perioadă s-au bazat, de asemenea, pe ipoteza că criza zonei euro se va atenua încet și se va răspândi împotriva Obligațiunile germane s-ar fi redus în anii acoperiți de estimări. În schimb, spread-urile în multe țări s-au extins. Astfel, creșterea a fost mai slabă decât se aștepta în țările în care spread-urile au rămas ridicate. OCDE nu oferă un exemplu și nici nu numește țări în special în studiu. Dar este suficient să ne întoarcem în perspectivele semestriale ale Organizației, pentru a vedea cât de potrivit este cazul Italiei, care condensează o mare parte a factorilor de eroare: în mai 2011, OCDE a prognozat o creștere de 1,6, 2012 % pentru PIB-ul peninsulei în 2011. În noiembrie 0,5, așteptările se prăbușise la -2012%, în mai 1,7 la -2,2%, în noiembrie la -2,4%. Anul s-a închis apoi la -XNUMX%.
