Criza din China care se adaugă celei din Rusia și BRICS, în primul rând Brazilia, aruncă umbre negre asupra redresării economiilor occidentale, în special a celor din țările europene. Riscul este ca, fără un efort coordonat din partea marilor economii, fiecare să-și dezvolte propria linie de apărare care trece inevitabil prin devalorizări ale cursului de schimb, închideri protecționiste ale comerțului mondial, pentru a duce în cele din urmă la o revigorare a naționalismului politic care deja mulți necazuri pe care le-a provocat în ultimul secol.
Acest subiect, atât de important nu doar pentru destinele economice ale lumii noastre, a fost discutat ieri în cadrul unui seminar organizat de Fundația de Economie Tor Vergata, prezidat de prof. Luigi Paganetto, și în special de grupul de studiu care are ca obiectiv revitalizarea Europei anemice. Împreună cu Carlo Calenda, viceministru responsabil cu comerțul internațional, aceștia au discutat despre cum să guvernăm cel mai bine crizele economice care se manifestă în diferite părți ale planetei și care, lăsate în voia lor, pot cauza probleme politice de importanță nu mică. .
Există deja multe semne îngrijorătoare ale unei reveniri la comerțul liber. În Europa, puterile comisiei de comerț internațional slăbesc în favoarea statelor individuale și a parlamentelor individuale. Negocierile multilaterale pentru liberalizarea comerțului sunt blocate și sunt înlocuite cu negocieri între zone mari, cum ar fi cele dintre SUA și Europa și SUA și Pacific. Între timp, izbucnirea crizei chineze – după cum a spus di Calenda – ar putea fi profundă și de lungă durată, deoarece schimbarea modelului de producție de la orientat spre export la dezvoltarea cererii interne va necesita depășirea unei rezistențe politice formidabile și un mare curaj în instituie un sistem de bunăstare care să permită indivizilor să aibă siguranța viitorului și, prin urmare, să își poată consuma veniturile fără teamă.
Printre altele, criza chineză ar putea avea repercusiuni negative puternice asupra Africii unde în ultimul deceniu investițiile din China au contribuit puternic la creșterea întregului continent. Dacă aceste investiții sunt reduse, ce consecințe am putea avea asupra emigrării a milioane de africani în țările europene? Pentru a înțelege amploarea problemei, este suficient să ne gândim că remitențele de la emigranți ajută la susținerea economiilor țărilor africane cu 54 de miliarde de dolari pe an față de puțin peste 60 de miliarde din investiții internaționale (în special din China).
Dificultățile economice au provocat deja un război valutar. A început dolarul, apoi a sosit yenul japonez, apoi Europa a răspuns provocând o devalorizare a euro cu peste 15% cu QE. Acum chinezii dau semne că nu vor să rămână cu meciul în mână. Barierele comerciale, în loc să fie dărâmate, sunt restaurate ici-colo și de aceea există riscul revenirii la un război comercial, din cauza unei concepții „mercantilistice” care a fost recuperată de pe vechile rafturi ale istoriei antice.
În cele din urmă, avansul naționalismului politic este deja acolo pentru toți să-l vadă. Uită-te doar la Rusia lui Putin, dar și la marea paradă chineză pentru a sărbători Victoria împotriva japonezilor, la reînarmarea Japoniei însăși. Și chiar în Europa, partidele naționaliste atât de dreapta, cât și de stânga (ca și în Grecia) câștigă acțiune peste tot.
Ce instrumente există pentru a opri progresul acestei secvențe negative: războaie valutare, protecționism, naționalism politic? Nu pare să existe o conștientizare clară a pericolelor pe termen mediu cu care ne confruntăm în lume. Propunerea pe care o elaborează viceministrul Calenda și care speră să fie dezvoltată în alte țări europene, este de a transforma G20 dintr-o întâlnire ocazională a șefilor de stat și de guvern, fără o agendă precisă și fără capacitatea de a concentra discuția pe problemele cruciale ale momentului, într-un forum în care liderii lumii sunt împinși să abordeze problemele geopolitice și economice cu adevărat cruciale. Acest lucru ar transforma G20 dintr-o ocazie socială într-un adevărat forum de luare a deciziilor, cu tensiuni și ciocniri. Dar cel puțin ar exista un loc în care să lămurim că drumul fiecăruia pentru sine poate duce nu la mântuire, ci la dezastru general. După cum am văzut deja în secolul trecut, este un joc în care toată lumea ar pierde.
